Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Bendize, ó minha alma, ao Senhor! Senhor, Deus meu, tu és magnificentíssimo! Estás vestido de honra e de majestade,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

tu que te cobres de luz como de um manto, que estendes os céus como uma cortina.

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

És tu que pões nas águas os vigamentos da tua morada, que fazes das nuvens o teu carro, que andas sobre as asas do vento;

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

que fazes dos ventos teus mensageiros, dum fogo abrasador os teus ministros.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Lançaste os fundamentos da terra, para que ela não fosse abalada em tempo algum.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Tu a cobriste do abismo, como dum vestido; as águas estavam sobre as montanhas.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

À tua repreensão fugiram; à voz do teu trovão puseram-se em fuga.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Elevaram-se as montanhas, desceram os vales, até o lugar que lhes determinaste.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Limite lhes traçaste, que não haviam de ultrapassar, para que não tornassem a cobrir a terra.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

És tu que nos vales fazes rebentar nascentes, que correm entre as colinas.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Dão de beber a todos os animais do campo; ali os asnos monteses matam a sua sede.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Junto delas habitam as aves dos céus; dentre a ramagem fazem ouvir o seu canto.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Da tua alta morada regas os montes; a terra se farta do fruto das tuas obras.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Fazes crescer erva para os animais, e a verdura para uso do homem, de sorte que da terra tire o alimento,

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

o vinho que alegra o seu coração, o azeite que faz reluzir o seu rosto, e o pão que lhe fortalece o coração.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Saciam-se as árvores do Senhor, os cedros do Líbano que ele plantou,

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

nos quais as aves se aninham, e a cegonha, cuja casa está nos ciprestes.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Os altos montes são um refúgio para as cabras montesas, e as rochas para os querogrilos.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Designou a lua para marcar as estações; o sol sabe a hora do seu ocaso.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Fazes as trevas, e vem a noite, na qual saem todos os animais da selva.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Os leões novos os animais bramam pela presa, e de Deus buscam o seu sustento.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Quando nasce o sol, logo se recolhem e se deitam nos seus covis.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Então sai o homem para a sua lida e para o seu trabalho, até a tarde.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Ó Senhor, quão multiformes são as tuas obras! Todas elas as fizeste com sabedoria; a terra está cheia das tuas riquezas.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Eis também o vasto e espaçoso mar, no qual se movem seres inumeráveis, animais pequenos e grandes.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Ali andam os navios, e o leviatã que formaste para nele folgar.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Todos esperam de ti que lhes dês o sustento a seu tempo.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Tu lho dás, e eles o recolhem; abres a tua mão, e eles se fartam de bens.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Escondes o teu rosto, e ficam perturbados; se lhes tiras a respiração, morrem, e voltam para o seu pó.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Envias o teu fôlego, e são criados; e assim renovas a face da terra.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Permaneça para sempre a glória do Senhor; regozije-se o Senhor nas suas obras;

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

ele olha para a terra, e ela treme; ele toca nas montanhas, e elas fumegam.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Cantarei ao Senhor enquanto eu viver; cantarei louvores ao meu Deus enquanto eu existir.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Seja-lhe agradável a minha meditação; eu me regozijarei no Senhor.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Sejam extirpados da terra os pecadores, e não subsistam mais os ímpios. Bendize, ó minha alma, ao Senhor. Louvai ao Senhor.