Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

Mas agora zombam de mim os de menos idade do que eu, cujos pais teria eu desdenhado de pôr com os cães do meu rebanho.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Pois de que me serviria a força das suas mãos, homens nos quais já pereceu o vigor?

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

De míngua e fome emagrecem; andam roendo pelo deserto, lugar de ruínas e desolação.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Apanham malvas junto aos arbustos, e o seu mantimento são as raízes dos zimbros.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

São expulsos do meio dos homens, que gritam atrás deles, como atrás de um ladrão.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Têm que habitar nos desfiladeiros sombrios, nas cavernas da terra e dos penhascos.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Bramam entre os arbustos, ajuntam-se debaixo das urtigas.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

São filhos de insensatos, filhos de gente sem nome; da terra foram enxotados.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Mas agora vim a ser a sua canção, e lhes sirvo de provérbio.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Eles me abominam, afastam-se de mim, e no meu rosto não se privam de cuspir.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Porquanto Deus desatou a minha corda e me humilhou, eles sacudiram de si o freio perante o meu rosto.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

ë direita levanta-se gente vil; empurram os meus pés, e contra mim erigem os seus caminhos de destruição.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Estragam a minha vereda, promovem a minha calamidade; não há quem os detenha.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Vêm como por uma grande brecha, por entre as ruínas se precipitam.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Sobrevieram-me pavores; é perseguida a minha honra como pelo vento; e como nuvem passou a minha felicidade.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

E agora dentro de mim se derrama a minha alma; os dias da aflição se apoderaram de mim.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

De noite me são traspassados os ossos, e o mal que me corrói não descansa.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Pela violência do mal está desfigurada a minha veste; como a gola da minha túnica, me aperta.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Ele me lançou na lama, e fiquei semelhante ao pó e à cinza.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Clamo a ti, e não me respondes; ponho-me em pé, e não atentas para mim.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Tornas-te cruel para comigo; com a força da tua mão me persegues.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Levantas-me sobre o vento, fazes-me cavalgar sobre ele, e dissolves-me na tempestade.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Pois eu sei que me levarás à morte, e à casa do ajuntamento destinada a todos os viventes.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Contudo não estende a mão quem está a cair? Ou não clama por socorro na sua calamidade?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Não chorava eu sobre aquele que estava aflito? Ou não se angustiava a minha alma pelo necessitado?

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Todavia aguardando eu o bem, eis que me veio o mal, e esperando eu a luz, veio a escuridão.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

As minhas entranhas fervem e não descansam; os dias da aflição me surpreenderam.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Denegrido ando, mas não do sol; levanto-me na congregação, e clamo por socorro.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Tornei-me irmão dos chacais, e companheiro dos avestruzes.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

A minha pele enegrece e se me cai, e os meus ossos estão queimados do calor.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

Pelo que se tornou em pranto a minha harpa, e a minha flauta em voz dos que choram.