Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

E prosseguindo Jó no seu discurso, disse:

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Ah! Quem me dera ser como eu fui nos meses do passado, como nos dias em que Deus me guardava;

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

quando a sua lâmpada luzia sobre o minha cabeça, e eu com a sua luz caminhava através das trevas;

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

como era nos dias do meu vigor, quando o íntimo favor de Deus estava sobre a minha tenda;

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, e os meus filhos em redor de mim;

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

quando os meus passos eram banhados em leite, e a rocha me deitava ribeiros de azeite!

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Quando eu saía para a porta da cidade, e na praça preparava a minha cadeira,

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

os moços me viam e se escondiam, e os idosos se levantavam e se punham em pé;

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

os príncipes continham as suas palavras, e punham a mão sobre a sua boca;

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

a voz dos nobres emudecia, e a língua se lhes pegava ao paladar.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Pois, ouvindo-me algum ouvido, me tinha por bem-aventurado; e vendo-me algum olho, dava testemunho de mim;

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

porque eu livrava o miserável que clamava, e o órfão que não tinha quem o socorresse.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

A bênção do que estava a perecer vinha sobre mim, e eu fazia rejubilar-se o coração da viúva.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Vestia-me da retidão, e ela se vestia de mim; como manto e diadema era a minha justiça.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Fazia-me olhos para o cego, e pés para o coxo;

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

dos necessitados era pai, e a causa do que me era desconhecido examinava com diligência.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

E quebrava os caninos do perverso, e arrancava-lhe a presa dentre os dentes.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Então dizia eu: No meu ninho expirarei, e multiplicarei os meus dias como a areia;

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

as minhas raízes se estendem até as águas, e o orvalho fica a noite toda sobre os meus ramos;

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

a minha honra se renova em mim, e o meu arco se revigora na minha mão.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

A mim me ouviam e esperavam, e em silêncio atendiam ao meu conselho.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Depois de eu falar, nada replicavam, e minha palavra destilava sobre eles;

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

esperavam-me como à chuva; e abriam a sua boca como à chuva tardia.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Eu lhes sorria quando não tinham confiança; e não desprezavam a luz do meu rosto;

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

eu lhes escolhia o caminho, assentava-me como chefe, e habitava como rei entre as suas tropas, como aquele que consola os aflitos.