Job 24

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

Por que o Todo-Poderoso não designa tempos? E por que os que o conhecem não veem os seus dias?

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

Há os que removem os limites; roubam os rebanhos, e os apascentam.

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

Levam o jumento do órfão, tomam em penhor o boi da viúva.

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

Desviam do caminho os necessitados; e os oprimidos da terra juntos se escondem.

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

Eis que, como jumentos monteses no deserto, saem eles ao seu trabalho, procurando no ermo a presa que lhes sirva de sustento para seus filhos.

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

No campo segam o seu pasto, e vindimam a vinha do ímpio.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

Passam a noite nus, sem roupa, não tendo coberta contra o frio.

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

Pelas chuvas das montanhas são molhados e, por falta de abrigo, abraçam-se com as rochas.

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

Há os que arrancam do peito o órfão, e tomam o penhor do pobre;

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

fazem que estes andem nus, sem roupa, e, embora famintos, carreguem os molhos.

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

Espremem o azeite dentro dos muros daqueles homens; pisam os seus lagares, e ainda têm sede.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

Dentro das cidades gemem os moribundos, e a alma dos feridos clama; e contudo Deus não considera o seu clamor.

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

Há os que se revoltam contra a luz; não conhecem os caminhos dela, e não permanecem nas suas veredas.

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

O homicida se levanta de madrugada, mata o pobre e o necessitado, e de noite torna-se ladrão.

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

Também os olhos do adúltero aguardam o crepúsculo, dizendo: Ninguém me verá; e disfarça o rosto.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

Nas trevas minam as casas; de dia se conservam encerrados; não conhecem a luz.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

Pois para eles a profunda escuridão é a sua manhã; porque são amigos das trevas espessas.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

São levados ligeiramente sobre a face das águas; maldita é a sua porção sobre a terra; não tornam pelo caminho das vinhas.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

A sequidão e o calor desfazem as águas da neve; assim faz a cova aos que pecaram.

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

A madre se esquecerá dele; os vermes o comerão gostosamente; não será mais lembrado; e a iniquidade se quebrará como árvore.

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

Ele despoja a estéril que não dá à luz, e não faz bem à viúva.

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

Todavia Deus prolonga a vida dos valentes com a sua força; levantam-se quando haviam desesperado da vida.

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

Se ele lhes dá descanso, estribam-se, nisso; e os seus olhos estão sobre os caminhos deles.

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

Eles se exaltam, mas logo desaparecem; são abatidos, colhidos como os demais, e cortados como as espigas do trigo.

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

Se não é assim, quem me desmentirá e desfará as minhas palavras?