Job 10

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Tendo tédio à minha vida; darei livre curso à minha queixa, falarei na amargura da minha alma:
Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
Direi a Deus: Não me condenes; faze-me saber por que contendes comigo.
Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
Tens prazer em oprimir, em desprezar a obra das tuas mãos e favorecer o desígnio dos ímpios?
Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
Tens tu olhos de carne? Ou vês tu como vê o homem?
Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
São os teus dias como os dias do homem? Ou são os teus anos como os anos de um homem,
ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
para te informares da minha iniquidade, e averiguares o meu pecado,
cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?
ainda que tu sabes que eu não sou ímpio, e que não há ninguém que possa livrar-me da tua mão?
Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!
As tuas mãos me fizeram e me deram forma; e te voltas agora para me consumir?
Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?
Lembra-te, pois, de que do barro me formaste; e queres fazer-me tornar ao pó?
Nu m'ai muls ca laptele?
Não me vazaste como leite, e não me coalhaste como queijo?
M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;
De pele e carne me vestiste, e de ossos e nervos me teceste.
mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
Vida e misericórdia me tens concedido, e a tua providência me tem conservado o espírito.
Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:
Contudo ocultaste estas coisas no teu coração; bem sei que isso foi o teu desígnio.
că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
Se eu pecar, tu me observas, e da minha iniquidade não me absolverás.
Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
Se for ímpio, ai de mim! Se for justo, não poderei levantar a minha cabeça, estando farto de ignomínia, e de contemplar a minha miséria.
Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
Se a minha cabeça se exaltar, tu me caças como a um leão feroz; e de novo fazes maravilhas contra mim.
Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
Tu renovas contra mim as tuas testemunhas, e multiplicas contra mim a tua ira; reveses e combate estão comigo.
Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
Por que, pois, me tiraste da madre? Ah! Se então tivera expirado, e olhos nenhuns me vissem!
Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!
Então fora como se nunca houvera sido; e da madre teria sido levado para a sepultura.
Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,
Não são poucos os meus dias? Cessa, pois, e deixa-me, para que por um pouco eu tome alento;
înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
antes que me vá para o lugar de que não voltarei, para a terra da escuridão e das densas trevas,
în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``
terra escuríssima, como a própria escuridão, terra da sombra trevosa e do caos, e onde a própria luz é como a escuridão.