Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
Synu mój! bądź pilen mądrości mojej, a ku mojej roztropności nakłoń ucha twego,
ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
Abyś strzegł ostrożności, a umiejętność aby wargi twoje zachowała.
Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
Bo choć niewiasty obcej wargi miodem opływają, a gładsze niż oliwa usta jej:
dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
Ale ostatnie rzeczy jej gorzkie jak piołun, a ostre jako miecz na obie strony ostry.
Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
Nogi jej zstępują do śmierci, a do piekła chód jej prowadzi.
Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
Jeźlibyś zważyć chciał ścieszkę żywota jej, nie pewne są drogi jej, nie poznasz ich.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
Przetoż teraz, synowie! słuchajcie mię, a nie odstępujcie od powieści ust moich.
depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
Oddal od niej drogę twoję, a nie przybliżaj się ku drzwiom domu jej.
ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
Byś snać nie podał obcym sławy twojej, a lat twoich okrutnikowi;
ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
By się snać nie nasycili obcy siłą twoją, a prace twoje nie zostały w domu cudzym;
ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
I narzekałbyś w ostateczne czasy twoje, gdybyś zniszczył czerstwość twoję i ciało twoje;
şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
I rzekłbyś: O jakożem miał ćwiczenie w nienawiści, a strofowaniem gardziło serce moje!
Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
Nie słuchałem głosu ćwiczących mię, a tym, którzy mię uczyli, nie nakłaniałem ucha mego!
Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
Maluczkom nie przyszedł we wszystko nieszczęście, w pośród zebrania i zgromadzenia.
Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
Pij wodę ze zdroju twego, a wody płynące ze źródła twego!
Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
Niech się precz rozchodzą źródła twoje, a po ulicach strumienie wód.
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
Miej je sam dla siebie, a nie obcy z tobą.
Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
Niech nie będzie zdrój twój błogosławiony, a wesel się z żony młodości twojej.
Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
Niechżeć będzie jako łani wdzięczna, i sarna rozkodzna; niech cię nasycają piersi jej na każdy czas, w miłości jej kochaj się ustawicznie.
Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
Bo przeczże się masz kochać w obcej, synu mój! i odpoczywać na łonie cudzej?
Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
Gdyż przed oczyma Pańskiemi są drogi człowiecze, a on wszystkie ścieszki jego waży.
Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
Nieprawości własne pojmają niezbożnika, a w powrozach grzechu swego uwikle się.
El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
Onci umrze, przeto, że nie przyjmował ćwiczenia, a dla wielkości głupstwa swego będzie błądził.