Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Niemasz tak śmiałego, coby go obudził; owszem któż się stawi przed twarzą moją?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Któż mi co dał, abym mu oddał? cokolwiek jest pod wszystkiem niebem, moje jest.

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Nie zamilczę członków jego, ani silnej mocy jego, a grzecznego kształtu jego.

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Któż odkryje wierzch odzienia jego? z dwoistemi wędzidłami swemi któż przystąpi do niego?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Wrota gęby jego któż otworzy? bo strach około zębów jego.

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Łuski jego mocne jako tarcze, bardzo ściśle spojone.

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Jedna z drugą tak spojona, że wiatr nie wchodzi między nie.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Jedna do drugiej przylgnęła, ujęły się, a nie dzielą się.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Kichanie jego czyni blask, a oczy jego są jako powieki zorzy.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Z ust jego lampy wychodzą, a iskry ogniste wyrywają się.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

Z nozdrzy jego wychodzi dym, jako z garnca wrzącego, albo kotła.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Dech jego węgle rozpala, a płomień z ust jego wychodzi.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

W szyi jego przemieszkuje moc, a boleść przed nim ucieka.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Sztuki ciała jego spoiły się, całowite są w nim, że się nie porusza.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Serce jego twarde jako kamień, tak twarde, jako sztuka spodniego kamienia młyńskiego.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Gdy się podnosi, drżą mocarze, a od strachu oczyszczają się.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Miecz, który go sięga, nie ostoi się, ani drzewce, ani strzała, ani pancerz.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Żelazo poczyta sobie za plewę, a miedź za drzewo zbótwiałe.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Nie upłoszy go strzała, a jako źdźbło są u niego kamienie z procy.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Strzelbę sobie poczyta jako słomę, a pośmiewa się z szermowania włócznią.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Pod nim są ostre skorupy; ściele sobie na rzeczach ostrych jako na błocie.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Czyni, że wre głębokość jako garniec, a że się mąci morze jako w moździerzu.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Za sobą jasną ścieszkę czyni, tak, że się zdaje, iż przepaść ma siwiznę.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Niemasz na ziemi równego mu, który tak stworzony jest, że się niczego nie boi.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Wszelką rzecz wysoką lekce waży; on jest królem nad wszystkiemi srogiemi zwierzętami.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``