Psalms 81

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

Til sangmesteren, efter Gittit; av Asaf.

Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

Juble for Gud, vår styrke, rop med glede for Jakobs Gud!

Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

Stem i sang og la pauken lyde, den liflige citar tillikemed harpen!

Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

Støt i basun i måneden, ved fullmånen, på vår høitids dag!

El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

For det er en lov for Israel, en rett for Jakobs Gud.

,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

Han satte det til et vidnesbyrd i Josef da han drog ut gjennem Egyptens land. - Jeg hørte en røst som jeg ikke kjente:

Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

Jeg fridde hans skulder fra byrden, hans hender slapp fri fra bærekurven.

Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

I nøden ropte du, og jeg fridde dig ut; jeg svarte dig, skjult i tordenskyen, jeg prøvde dig ved Meriba-vannene. Sela.

Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

Hør, mitt folk, og jeg vil vidne for dig! Israel, o, at du vilde høre mig:

Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

Det skal ikke være nogen fremmed gud hos dig, og du skal ikke tilbede utlendingens gud.

Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

Jeg er Herren din Gud, som førte dig op av Egyptens land; lukk din munn vidt op, at jeg kan fylle den!

Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

Men mitt folk hørte ikke min røst, og Israel vilde ikke lyde mig.

O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

Så lot jeg dem fare i sitt hjertes hårdhet, forat de skulde vandre i sine egne onde råd.

Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

O, at mitt folk vilde høre mig, og at Israel vilde vandre på mine veier!

ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

Om en liten stund vilde jeg da ydmyke deres fiender og vende min hånd imot deres motstandere.

L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.

De som hater Herren, skulde smigre for dem, og deres tid skulde vare evindelig. Og han skulde fø dem med den beste hvete, og jeg skulde mette dig med honning fra klippen.