Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Min sjel, lov Herren! Herre min Gud, du er såre stor, høihet og herlighet har du iklædd dig.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Han hyller sig i lys som i et klædebon, han spenner himmelen ut som et telt,

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

han som tømrer i vannene sine høie saler, han som gjør skyene til sin vogn, som farer frem på vindens vinger.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Han gjør vinder til sine engler, luende ild til sine tjenere.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Han grunnfestet jorden på dens støtter, den skal ikke rokkes i all evighet.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Du hadde dekket den med dype vann som med et klædebon; vannene stod over fjellene.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

For din trusel flydde de, for din tordens røst for de hastig bort.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

De steg op til fjellene, fór ned i dalene, til det sted du hadde grunnfestet for dem.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

En grense satte du, som de ikke skal overskride; de skal ikke vende tilbake for å dekke jorden.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Han lar kilder springe frem i dalene; mellem fjellene går de.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

De gir alle markens dyr å drikke; villeslene slukker sin tørst.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Over dem bor himmelens fugler; mellem grenene lar de høre sin røst.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Han vanner fjellene fra sine høie saler; av dine gjerningers frukt mettes jorden.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Han lar gress gro for feet og urter til menneskets tjeneste, til å få brød frem av jorden.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Og vin gleder menneskets hjerte, så den gjør åsynet mer skinnende enn olje, og brød styrker menneskets hjerte.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Herrens trær mettes, Libanons sedrer som han har plantet,

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

der hvor fuglene bygger rede, storken som har sin bolig i cypressene.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

De høie fjell er for stengjetene, klippene er tilflukt for fjellgrevlingene.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Han gjorde månen til å fastsette tidene; solen kjenner sin nedgangstid.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Du gjør mørke, og det blir natt; i den rører sig alle dyrene i skogen.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

De unge løver brøler efter rov, for å kreve sin føde av Gud.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Solen går op, de trekker sig tilbake og legger sig i sine boliger.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Mennesket går ut til sin gjerning og til sitt arbeid inntil aftenen.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Hvor mange dine gjerninger er, Herre! Du gjorde dem alle viselig; jorden er full av det du har skapt.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Der er havet, stort og vidtstrakt; der er en vrimmel uten tall, der er dyr, både små og store.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Der går skibene, Leviatan, som du skapte til å leke sig der.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Alle venter de på dig, at du skal gi dem deres føde i sin tid.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Du gir dem, de sanker; du oplater din hånd, de mettes med godt.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Du skjuler ditt åsyn, de forferdes; du drar deres livsånde tilbake, de dør og vender tilbake til sitt støv.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Du sender din Ånd ut, de skapes, og du gjør jordens skikkelse ny igjen.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Herrens ære være til evig tid! Herren glede sig i sine gjerninger!

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Han som ser til jorden, og den bever, som rører ved fjellene, og de ryker.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Jeg vil lovsynge Herren så lenge jeg lever; jeg vil synge for min Gud så lenge jeg er til.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Måtte min tale tekkes ham! Jeg vil glede mig i Herren!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Men måtte syndere utryddes av jorden, og ugudelige ikke mere finnes! Min sjel, lov Herren! Halleluja!