Job 39

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
E mohiotia ana ranei e koe te wa e whanau ai nga koati mohoao o te kamaka? E kitea putia ana ranei e koe te wa e whakamamae ai nga hata?
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
E taua ano ranei e koe nga marama e rite ana i a ratou? E mohio ana ranei koe ki te wa e whanau ai ratou?
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
Tuohu ana ratou, kua puta mai a ratou kuao, akiritia mai ana e ratou o ratou mea whakapouri.
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
E pai ana te ahua o a ratou kuao, e tupu ana i te parae; ka haere atu ratou, a kahore e hoki mai ano.
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
Na wai i tuku te kaihe mohoao kia haere noa atu; nga here o te kaihe mohoao, na wai i wewete?
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
Ko te whare i whakaritea nei e ahau mona, ko te koraha: ko ona nohoanga ko te wahi titiohea.
El rîde de zarva cetăţilor,
Whakahaweatia iho e ia te ngangau o te pa; e kore ia e rongo ki te reo o te kaiakiaki.
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
Ko tona wahi kai kei te tuahiwi o nga maunga, e rapua ana e ia nga mea matomato katoa.
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
E pai ranei te unikanga kia mahi ki a koe? Kei tau takotoranga kai ranei he moenga mona?
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
E herea ranei e koe te unikanga ki tona taura i te awa parautanga? E rakarakatia ranei e ia nga raorao me tana whai ano i a koe?
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
E whakawhirinaki atu ranei koe ki a ia, no te mea e nui ana tona kaha? E whakarerea atu ranei e koe tau mahi mana?
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
E whakapono atu ranei koe mana au hua e whakahoki mai; mana e kohikohi mai ki tau patunga witi?
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
E whakamanamana ana te parirau o te otereti; otira he atawhai ano ranei ta ona hou, ta ona raukura?
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
E whakarerea ana e ia ona hua ki te whenua, whakamahanatia iho e ia ki te puehu,
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
Wareware ake ia tera pea e pepe i te waewae, e takahia ranei e te kirehe o te parae.
Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
He mea pakeke ia ki ana pi me te mea ehara i a ia: ahakoa ka maumauria tana mahi, kahore ona manawapa;
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
No te mea i whakakahoretia e te Atua he ngakau mahara mona, kihai hoki i homai he whakaaro ki a ia.
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
I te wa e maranga ai ia ki runga, whakahaweatia iho e ia te hoiho raua ko tona kaieke.
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
Nau ranei i hoatu tona kaha ki tae hoiho? Nau ranei tona kaki i whakakakahu ki te huruhuru?
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
Nau ranei ia i mea kia pekepeke, kia pera me te mawhitiwhiti? He hanga whakawehi te kororia o tona whewhengu.
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
E hukari ana ia ia te raorao, me te koa ano ki tona kaha: tika tonu ia ki te hunga mau patu.
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
Whakahawea ana ia ki te wehi, kahore ona mataku; e kore ano ia e nunumi mai i te hoari.
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
Papa ana te papa pere ki tona taha, te tao e rarapa ana, me te timata.
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
E horomia ana e ia te whenua, me te ngangau me te riri; kahore ia i te whakapono ko te reo tera o te tetere.
La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Ka tangi ana te tetere ka mea ia, Ha, ha! I tawhiti ano ka hongia e ia te pakanga, te whatitiri o nga rangatira, me te hamama.
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
He mohio nou i rere ai te kahu, i roha ai i ona parirau, i anga ai whaka te tonga?
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
Nau te kupu i kake ai te ekara? i hanga ai e ia tana ohanga ki te wahi tiketike?
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
Noho ana ia i runga i te kamaka, kei reira tona kainga, kei te kamaka keokeo, kei te pa kaha.
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
A rapua ana e ia he kai i reira; e kite atu ana ona kanohi i tawhiti.
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.
Horomititia ake ana hoki nga toto e ana pi; a ko te wahi i nga tupapaku,, kei reira ano ia.