Psalms 88

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
Canto. Salmo dei figliuoli di Kore. Per il Capo de’ musici. Da cantarsi mestamente. Cantico di Heman, l’Ezrahita. O Eterno, Dio della mia salvezza, io grido giorno e notte nel tuo cospetto.
S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
Venga la mia preghiera dinanzi a te, inclina il tuo orecchio al mio grido;
căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
poiché l’anima mia è sazia di mali, e la mia vita è giunta presso al soggiorno dei morti.
Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.
Io son contato fra quelli che scendon nella fossa; son come un uomo che non ha più forza.
Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.
Prostrato sto fra i morti, come gli uccisi che giaccion nella tomba, de’ quali tu non ti ricordi più, e che son fuor della portata della tua mano.
M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.
Tu m’hai posto nella fossa più profonda, in luoghi tenebrosi, negli abissi.
Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -
L’ira tua pesa su me, e tu m’hai abbattuto con tutti i tuoi flutti. Sela.
Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.
Tu hai allontanato da me i miei conoscenti, m’hai reso un’abominazione per loro. Io son rinchiuso e non posso uscire.
Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!
L’occhio mio si consuma per l’afflizione; io t’invoco ogni giorno, o Eterno, stendo verso te le mie mani.
Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -
Opererai tu qualche miracolo per i morti? I trapassati risorgeranno essi a celebrarti? Sela.
Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?
La tua benignità sarà ella narrata nel sepolcro, o la tua fedeltà nel luogo della distruzione?
Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
Le tue maraviglie saranno esse note nelle tenebre, e la tua giustizia nella terra dell’oblìo?
Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
Ma, quant’è a me, o Eterno, io grido a te, e la mattina la mia preghiera ti viene incontro.
Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?
Perché, o Eterno, rigetti tu l’anima mia? Perché nascondi il tuo volto da me?
Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
Io sono afflitto, e morente fin da giovane; io porto il peso dei tuoi terrori e sono smarrito.
Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
I tuoi furori mi son passati addosso; i tuoi terrori m’annientano,
Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
mi circondano come acque ogni giorno, mi attornian tutti assieme.
Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.
Hai allontanato da me amici e compagni; i miei conoscenti sono le tenebre.