Psalms 49

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Per il Capo de’ musici. De’ figliuoli di Core. Salmo. Udite questo, popoli tutti; porgete orecchio, voi tutti gli abitanti del mondo!

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Plebei e nobili, ricchi e poveri tutti insieme.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

La mia bocca proferirà cose savie, e la meditazione del mio cuore sarà piena di senno.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Io presterò l’orecchio alle sentenze, spiegherò a suon di cetra il mio enigma.

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Perché temerei ne’ giorni dell’avversità quando mi circonda l’iniquità dei miei insidiatori,

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

i quali confidano ne’ loro grandi averi e si gloriano della grandezza delle loro ricchezze?

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Nessuno però può in alcun modo redimere il fratello, né dare a Dio il prezzo del riscatto d’esso.

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

Il riscatto dell’anima dell’uomo è troppo caro e farà mai sempre difetto.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Non può farsi ch’ei continui a vivere in perpetuo e non vegga la fossa.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Perché la vedrà. I savi muoiono; periscono del pari il pazzo e lo stolto e lasciano ad altri i loro beni.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

L’intimo lor pensiero è che le loro case dureranno in eterno e le loro abitazioni d’età in età; dànno i loro nomi alle loro terre.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Ma l’uomo ch’è in onore non dura; egli è simile alle bestie che periscono.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Questa loro condotta è una follia; eppure i loro successori approvano i lor detti. Sela.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Son cacciati come pecore nel soggiorno de’ morti; la morte è il loro pastore; ed al mattino gli uomini retti li calpestano. La lor gloria ha da consumarsi nel soggiorno de’ morti, né avrà altra dimora.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Ma Iddio riscatterà l’anima mia dal potere del soggiorno dei morti, perché mi prenderà con sé. Sela.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Non temere quand’uno s’arricchisce, quando si accresce la gloria della sua casa.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Perché, quando morrà, non porterà seco nulla; la sua gloria non scenderà dietro a lui.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Benché tu, mentre vivi, ti reputi felice, e la gente ti lodi per i godimenti che ti procuri,

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

tu te ne andrai alla generazione de’ tuoi padri, che non vedranno mai più la luce.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

L’uomo ch’è in onore e non ha intendimento è simile alle bestie che periscono.