Psalms 18

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Al Capo de’ musici. Di Davide, servo dell’Eterno, il quale rivolse all’Eterno le parole di questo cantico quando l’Eterno l’ebbe riscosso dalla mano di tutti i suoi nemici e dalla mano di Saul. Egli disse: Io t’amo, o Eterno, mia forza!

Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

L’Eterno è la mia ròcca, la mia fortezza, il mio liberatore; il mio Dio, la mia rupe, in cui mi rifugio, il mio scudo, il mio potente salvatore, il mio alto ricetto.

Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

Io invocai l’Eterno ch’è degno d’ogni lode e fui salvato dai miei nemici.

Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

I legami della morte m’aveano circondato e i torrenti della distruzione m’aveano spaventato.

mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

I legami del soggiorno de’ morti m’aveano attorniato, i lacci della morte m’aveano còlto.

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

Nella mia distretta invocai l’Eterno e gridai al mio Dio. Egli udì la mia voce dal suo tempio e il mio grido pervenne a lui, ai suoi orecchi.

Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

Allora la terra fu scossa e tremò, i fondamenti de’ monti furono smossi e scrollati; perch’egli era acceso d’ira.

Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Un fumo saliva dalle sue nari; un fuoco consumante gli usciva dalla bocca, e ne procedevano carboni accesi.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

Egli abbassò i cieli e discese, avendo sotto i piedi una densa caligine.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

Cavalcava sopra un cherubino e volava; volava veloce sulle ali del vento;

Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

avea fatto delle tenebre la sua stanza nascosta, avea posto intorno a sé per suo padiglione l’oscurità dell’acque, le dense nubi de’ cieli.

Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

Per lo splendore che lo precedeva, le dense nubi si sciolsero con gragnuola e con carboni accesi.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

L’Eterno tuonò ne’ cieli e l’Altissimo diè fuori la sua voce con gragnuola e con carboni accesi.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

E avventò le sue saette e disperse i nemici; lanciò folgori in gran numero e li mise in rotta.

Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

Allora apparve il letto delle acque, e i fondamenti del mondo furono scoperti al tuo sgridare, o Eterno, al soffio del vento delle tue nari.

El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

Egli distese dall’alto la mano e mi prese, mi trasse fuori delle grandi acque.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

Mi riscosse dal mio potente nemico, e da quelli che mi odiavano perch’eran più forti di me.

Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

Essi m’eran piombati addosso nel dì della mia calamità, ma l’Eterno fu il mio sostegno.

El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

Egli mi trasse fuori al largo, mi liberò, perché mi gradisce.

Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

L’Eterno mi ha retribuito secondo la mia giustizia, mi ha reso secondo la purità delle mie mani,

căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

poiché ho osservato le vie dell’Eterno e non mi sono empiamente sviato dal mio Dio.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

Poiché ho tenuto tutte le sue leggi davanti a me, e non ho rimosso da me i suoi statuti.

Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

E sono stato integro verso lui, e mi son guardato dalla mia iniquità.

Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

Ond’è che l’Eterno m’ha reso secondo la mia giustizia, secondo la purità delle mie mani nel suo cospetto.

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

Tu ti mostri pietoso verso il pio, integro verso l’uomo integro;

cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

ti mostri puro col puro e ti mostri astuto col perverso;

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

poiché tu sei quel che salvi la gente afflitta e fai abbassare gli occhi alteri.

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

Sì, tu sei quel che fa risplendere la mia lampada; l’Eterno, il mio Dio, è quel che illumina le mie tenebre.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

Con te io assalgo tutta una schiera e col mio Dio salgo sulle mura.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

La via di Dio è perfetta; la parola dell’Eterno e purgata col fuoco; egli è lo scudo di tutti quelli che sperano in lui.

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Poiché chi è Dio fuor dell’Eterno? E chi è Ròcca fuor del nostro Dio,

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

l’Iddio che mi cinge di forza e rende la mia via perfetta?

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

Egli rende i miei piedi simili a quelli delle cerve, e mi rende saldo sui miei alti luoghi;

El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

ammaestra le mie mani alla battaglia e le mie braccia tendono un arco di rame.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

Tu m’hai anche dato lo scudo della tua salvezza, e la tua destra m’ha sostenuto, e la tua benignità m’ha fatto grande.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

Tu hai allargato la via ai miei passi; e i miei piedi non hanno vacillato.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Io ho inseguito i miei nemici e li ho raggiunti; e non son tornato indietro prima d’averli distrutti.

Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

Io li ho abbattuti e non son potuti risorgere; son caduti sotto i miei piedi.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

Tu m’hai cinto di forza per la guerra; tu hai fatto piegare sotto di me i miei avversari;

Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

hai fatto voltar le spalle davanti a me ai miei nemici, e ho distrutto quelli che m’odiavano.

Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

Hanno gridato, ma non vi fu chi li salvasse; hanno gridato all’Eterno, ma egli non rispose loro.

Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Io li ho tritati come polvere esposta al vento, li ho spazzati via come il fango delle strade.

Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

Tu m’hai liberato dalle dissensioni del popolo, m’hai costituito capo di nazioni; un popolo che non conoscevo mi e stato sottoposto.

El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

Al solo udir parlare di me, m’hanno ubbidito; i figli degli stranieri m’hanno reso omaggio.

Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

I figli degli stranieri son venuti meno, sono usciti tremanti dai loro ripari.

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

Vive l’Eterno! Sia benedetta la mia ròcca! E sia esaltato l’Iddio della mia salvezza!

Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

l’Iddio che fa la mia vendetta e mi sottomette i popoli,

şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

che mi scampa dai miei nemici. Sì, tu mi sollevi sopra i miei avversari, mi riscuoti dall’uomo violento.

Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

Perciò, o Eterno, ti loderò fra le nazioni, e salmeggerò al tuo nome.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

Grandi liberazioni egli accorda al suo re, ed usa benignità verso il suo Unto, verso Davide e la sua progenie in perpetuo.