Psalms 137

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

Là presso i fiumi di Babilonia, sedevamo ed anche piangevamo ricordandoci di Sion.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

Ai salici delle sponde avevamo appese le nostre cetre.

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

Poiché là quelli che ci avevan menati in cattività ci chiedevano dei canti, quelli che ci predavano, delle canzoni d’allegrezza, dicendo: Cantateci delle canzoni di Sion!

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Come potremmo noi cantare le canzoni dell’Eterno in terra straniera?

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Se io ti dimentico, o Gerusalemme, dimentichi la mia destra le sue funzioni,

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

resti la mia lingua attaccata al palato se io non mi ricordo di te, se non metto Gerusalemme al disopra d’ogni mia allegrezza.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

Ricordati, o Eterno, dei figliuoli di Edom, che nel giorno di Gerusalemme dicevano: Spianatela, spianatela, fin dalle fondamenta!

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

O figliuola di Babilonia, che devi esser distrutta, beati chi ti darà la retribuzione del male che ci hai fatto!

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

Beato chi piglierà i tuoi piccoli bambini e li sbatterà contro la roccia!