Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Preghiera dell’afflitto quand’è abbattuto e spande il suo lamento dinanzi all’Eterno. Deh ascolta la mia preghiera, o Eterno, e venga fino a te il mio grido!

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Non mi nasconder la tua faccia nel dì della mia distretta; inclina a me il tuo orecchio; nel giorno che io grido, affrettati a rispondermi.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Poiché i miei giorni svaniscono come fumo, e le mie ossa si consumano come un tizzone.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Colpito è il mio cuore come l’erba, e si è seccato; perché ho dimenticato perfino di mangiare il mio pane.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

A cagion della voce dei miei gemiti, le mie ossa s’attaccano alla mia carne.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Son simile al pellicano del deserto, son come il gufo de’ luoghi desolati.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Io veglio, e sono come il passero solitario sul tetto.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

I miei nemici m’oltraggiano ogni giorno; quelli che son furibondi contro di me si servon del mio nome per imprecare.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Poiché io mangio cenere come fosse pane, e mescolo con lagrime la mia bevanda,

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

a cagione della tua indignazione e del tuo cruccio; poiché m’hai levato in alto e gettato via.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

I miei giorni son come l’ombra che s’allunga, e io son disseccato come l’erba.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Ma tu, o Eterno, dimori in perpetuo, e la tua memoria dura per ogni età.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Tu ti leverai ed avrai compassione di Sion, poiché è tempo d’averne pietà; il tempo fissato è giunto.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Perché i tuoi servitori hanno affezione alle sue pietre, ed hanno pietà della sua polvere.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Allora le nazioni temeranno il nome dell’Eterno, e tutti i re della terra la tua gloria,

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

quando l’Eterno avrà riedificata Sion, sarà apparso nella sua gloria,

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

avrà avuto riguardo alla preghiera dei desolati, e non avrà sprezzato la loro supplicazione.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Questo sarà scritto per l’età a venire, e il popolo che sarà creato loderà l’Eterno,

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

perch’egli avrà guardato dall’alto del suo santuario; dal cielo l’Eterno avrà mirato la terra

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

per udire i gemiti de’ prigionieri, per liberare i condannati a morte,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

affinché pubblichino il nome dell’Eterno in Sion e la sua lode in Gerusalemme,

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

quando i popoli e i regni si raduneranno insieme per servire l’Eterno.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Egli ha abbattuto le mie forze durante il mio cammino; ha accorciato i miei giorni.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Io ho detto: Dio mio, non mi portar via nel mezzo dei miei giorni; i tuoi anni durano per ogni età.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Tu fondasti ab antico la terra, e i cieli son l’opera delle tue mani.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Essi periranno, ma tu rimani; tutti quanti si logoreranno come un vestito; tu li muterai come una veste e saranno mutati.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Ma tu sei sempre lo stesso, e gli anni tuoi non avranno mai fine.

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

I figliuoli de’ tuoi servitori avranno una dimora, e la loro progenie sarà stabilita nel tuo cospetto.