Proverbs 8

Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

La sapienza non grida ella? e l’intelligenza non fa ella udire la sua voce?

Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

Ella sta in piè al sommo dei luoghi elevati, sulla strada, ai crocicchi;

şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

grida presso le porte, all’ingresso della città, nei viali che menano alle porte:

,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

"Chiamo voi, o uomini principali, e la mia voce si rivolge ai figli del popolo.

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

Imparate, o semplici, l’accorgimento, e voi, stolti, diventate intelligenti di cuore!

Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

Ascoltate, perché dirò cose eccellenti, e le mie labbra s’apriranno a insegnar cose rette.

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

Poiché la mia bocca esprime il vero, e le mie labbra abominano l’empietà.

Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Tutte le parole della mia bocca son conformi a giustizia, non v’è nulla di torto o di perverso in esse.

Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

Son tutte piane per l’uomo intelligente, e rette per quelli che han trovato la scienza.

Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

Ricevete la mia istruzione anziché l’argento, e la scienza anziché l’oro scelto;

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

poiché la sapienza val più delle perle, e tutti gli oggetti preziosi non la equivalgono.

Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

Io, la sapienza, sto con l’accorgimento, e trovo la scienza della riflessione.

Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

Il timore dell’Eterno è odiare il male; io odio la superbia, l’arroganza, la via del male e la bocca perversa.

Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

A me appartiene il consiglio e il buon successo; io sono l’intelligenza, a me appartiene la forza.

Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

Per mio mezzo regnano i re, e i principi decretano ciò ch’è giusto.

Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

Per mio mezzo governano i capi, i nobili, tutti i giudici della terra.

Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

Io amo quelli che m’amano, e quelli che mi cercano mi trovano.

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

Con me sono ricchezze e gloria, i beni permanenti e la giustizia.

Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Il mio frutto e migliore dell’oro fino, e il mio prodotto val più che argento eletto.

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

Io cammino per la via della giustizia, per i sentieri dell’equità,

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

per far eredi di beni reali quelli che m’amano, e per riempire i loro tesori.

Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

L’Eterno mi formò al principio de’ suoi atti, prima di fare alcuna delle opere sue, ab antico.

Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

Fui stabilita ab eterno, dal principio, prima che la terra fosse.

Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

Fui generata quando non c’erano ancora abissi, quando ancora non c’erano sorgenti rigurgitanti d’acqua.

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

Fui generata prima che i monti fossero fondati, prima ch’esistessero le colline,

cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

quand’egli ancora non avea fatto né la terra né i campi né le prime zolle della terra coltivabile.

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

Quand’egli disponeva i cieli io ero là; quando tracciava un circolo sulla superficie dell’abisso,

cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

quando condensava le nuvole in alto, quando rafforzava le fonti dell’abisso,

cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

quando assegnava al mare il suo limite perché le acque non oltrepassassero il suo cenno, quando poneva i fondamenti della terra,

eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

io ero presso di lui come un artefice, ero del continuo esuberante di gioia, mi rallegravo in ogni tempo nel suo cospetto;

jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

mi rallegravo nella parte abitabile della sua terra, e trovavo la mia gioia tra i figliuoli degli uomini.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

Ed ora, figliuoli, ascoltatemi; beati quelli che osservano le mie vie!

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

Ascoltate l’istruzione, siate savi, e non la rigettate!

Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

Beato l’uomo che m’ascolta, che veglia ogni giorno alle mie porte, che vigila alla soglia della mia casa!

Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

Poiché chi mi trova trova la vita, e ottiene favore dall’Eterno.

Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

Ma chi pecca contro di me, fa torto all’anima sua; tutti quelli che m’odiano, amano la morte".