Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Figliuol mio, sta’ attento alla mia sapienza, inclina l’orecchio alla mia intelligenza,

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

affinché tu conservi l’accorgimento, e le tue labbra ritengano la scienza.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Poiché le labbra dell’adultera stillano miele, e la sua bocca è più morbida dell’olio;

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

ma la fine cui mena è amara come l’assenzio, è acuta come una spada a due tagli.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

I suoi piedi scendono alla morte, i suoi passi fan capo al soggiorno dei defunti.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Lungi dal prendere il sentiero della vita, le sue vie sono erranti, e non sa dove va.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Or dunque, figliuoli, ascoltatemi, e non vi dipartite dalle parole della mia bocca.

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Tieni lontana da lei la tua via, e non t’accostare alla porta della sua casa,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

per non dare ad altri il fiore della tua gioventù, e i tuoi anni al tiranno crudele;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

perché degli stranieri non si sazino de’ tuoi beni, e le tue fatiche non vadano in casa d’altri;

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

perché tu non abbia a gemere quando verrà la tua fine, quando la tua carne e il tuo corpo saran consumati,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

e tu non dica: "Come ho fatto a odiare la correzione, come ha potuto il cuor mio sprezzare la riprensione?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

come ho fatto a non ascoltare la voce di chi m’ammaestrava, e a non porger l’orecchio a chi m’insegnava?

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

poco mancò che non mi trovassi immerso in ogni male, in mezzo al popolo ed all’assemblea".

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Bevi l’acqua della tua cisterna, l’acqua viva del tuo pozzo

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Le tue fonti debbon esse spargersi al di fuori? e i tuoi rivi debbon essi scorrer per le strade?

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Siano per te solo, e non per degli stranieri con te.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Sia benedetta la tua fonte, e vivi lieto con la sposa della tua gioventù.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Cerva d’amore, cavriola di grazia, le sue carezze t’inebrino in ogni tempo, e sii del continuo rapito nell’affetto suo.

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

E perché, figliuol mio, t’invaghiresti d’un’estranea, e abbracceresti il seno della donna altrui?

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Ché le vie dell’uomo stan davanti agli occhi dell’Eterno, il quale osserva tutti i sentieri di lui.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

L’empio sarà preso nelle proprie iniquità, e tenuto stretto dalle funi del suo peccato.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Egli morrà per mancanza di correzione, andrà vacillando per la grandezza della sua follia.