Proverbs 18

Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -

Chi si separa dagli altri cerca la propria soddisfazione e s’arrabbia contro tutto ciò ch’è profittevole.

Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -

Lo stolto prende piacere, non nella prudenza, ma soltanto nel manifestare ciò che ha nel cuore.

Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -

Quando viene l’empio, viene anche lo sprezzo; e, con la vergogna, viene l’obbrobrio.

Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -

Le parole della bocca d’un uomo sono acque profonde; la fonte di sapienza è un rivo che scorre perenne.

Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -

Non è bene aver per l’empio de’ riguardi personali, per far torto al giusto nel giudizio.

Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -

Le labbra dello stolto menano alle liti, e la sua bocca chiama le percosse.

Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

La bocca dello stolto è la sua rovina, e le sue labbra sono un laccio per l’anima sua.

Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

Le parole del maldicente son come ghiottonerie, e penetrano fino nell’intimo delle viscere.

Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -

Anche colui ch’è infingardo nel suo lavoro è fratello del dissipatore.

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -

Il nome dell’Eterno è una forte torre; il giusto vi corre, e vi trova un alto rifugio.

Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -

I beni del ricco son la sua città forte; son come un’alta muraglia… nella sua immaginazione.

Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -

Prima della rovina, il cuor dell’uomo s’innalza, ma l’umiltà precede la gloria.

Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -

Chi risponde prima d’aver ascoltato, mostra la sua follia, e rimane confuso.

Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -

Lo spirito dell’uomo lo sostiene quand’egli è infermo; ma lo spirito abbattuto chi lo solleverà?

O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

Il cuore dell’uomo intelligente acquista la scienza, e l’orecchio dei savi la cerca.

Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -

I regali che uno fa gli apron la strada e gli dànno adito ai grandi.

Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -

Il primo a perorare la propria causa par che abbia ragione; ma vien l’altra parte, e scruta quello a fondo.

Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -

La sorte fa cessare le liti e decide fra i grandi.

Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -

Un fratello offeso è più inespugnabile d’una città forte; e le liti tra fratelli son come le sbarre d’un castello.

Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -

Col frutto della sua bocca l’uomo sazia il corpo; si sazia col provento delle sue labbra.

Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -

Morte e vita sono in potere della lingua; chi l’ama ne mangerà i frutti.

Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -

Chi ha trovato moglie ha trovato un bene e ha ottenuto un favore dall’Eterno.

Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -

Il povero parla supplicando, il ricco risponde con durezza.

Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -

Chi ha molti amici li ha per sua disgrazia; ma v’è tale amico, ch’è più affezionato d’un fratello.