Proverbs 17

Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

E’ meglio un tozzo di pan secco con la pace, che una casa piena di carni con la discordia.

Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

Il servo sagace dominerà sul figlio che fa onta, e avrà parte all’eredità insieme coi fratelli.

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

La coppella è per l’argento e il fornello per l’oro, ma chi prova i cuori è l’Eterno.

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

Il malvagio dà ascolto alle labbra inique, e il bugiardo dà retta alla cattiva lingua.

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

Chi beffa il povero oltraggia Colui che l’ha fatto; chi si rallegra dell’altrui sventura non rimarrà impunito.

Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

I figliuoli de’ figliuoli son la corona de’ vecchi, e i padri son la gloria dei loro figliuoli.

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

Un parlar solenne non s’addice all’uomo da nulla; quanto meno s’addicono ad un principe labbra bugiarde!

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

Il regalo è una pietra preziosa agli occhi di chi lo possiede; dovunque si volga, egli riesce.

Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

Chi copre i falli si procura amore, ma chi sempre vi torna su, disunisce gli amici migliori.

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

Un rimprovero fa più impressione all’uomo intelligente, che cento percosse allo stolto.

Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

Il malvagio non cerca che ribellione, ma un messaggero crudele gli sarà mandato contro.

Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

Meglio imbattersi in un’orsa derubata dei suoi piccini, che in un insensato nella sua follia.

Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

Il male non si dipartirà dalla casa di chi rende il male per il bene.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

Cominciare una contesa è dar la stura all’acqua; perciò ritirati prima che la lite s’inasprisca.

Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

Chi assolve il reo e chi condanna il giusto sono ambedue in abominio all’Eterno.

La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

A che serve il danaro in mano allo stolto? ad acquistar saviezza?… Ma se non ha senno!

Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

L’amico ama in ogni tempo; è nato per essere un fratello nella distretta.

Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

L’uomo privo di senno dà la mano e fa sicurtà per altri davanti al suo prossimo.

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

Chi ama le liti ama il peccato; chi alza troppo la sua porta, cerca la rovina.

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

Chi ha il cuor falso non trova bene, e chi ha la lingua perversa cade nella sciagura.

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

Chi genera uno stolto ne avrà cordoglio, e il padre dell’uomo da nulla non avrà gioia.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

Un cuore allegro è un buon rimedio, ma uno spirito abbattuto secca l’ossa.

Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

L’empio accetta regali di sottomano per pervertire le vie della giustizia.

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

La sapienza sta dinanzi a chi ha intelligenza, ma gli occhi dello stolto vagano agli estremi confini della terra.

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

Il figliuolo stolto è il cordoglio del padre e l’amarezza di colei che l’ha partorito.

Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

Non è bene condannare il giusto, foss’anche ad un’ammenda, né colpire i principi per la loro probità.

Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

Chi modera le sue parole possiede la scienza, e chi ha lo spirito calmo è un uomo prudente.

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

Anche lo stolto, quando tace, passa per savio; chi tien chiuse le labbra è uomo intelligente.