Proverbs 15

Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
La risposta dolce calma il furore, ma la parola dura eccita l’ira.
Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -
La lingua dei savi è ricca di scienza, ma la bocca degli stolti sgorga follia.
Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -
Gli occhi dell’Eterno sono in ogni luogo, osservando i cattivi ed i buoni.
Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -
La lingua che calma, è un albero di vita, ma la lingua perversa strazia lo spirito.
Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -
L’insensato disdegna l’istruzione di suo padre, ma chi tien conto della riprensione diviene accorto.
În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -
Nella casa del giusto v’è grande abbondanza, ma nell’entrate dell’empio c’è turbolenza.
Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -
Le labbra dei savi spargono scienza, ma non così il cuore degli stolti.
Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -
Il sacrifizio degli empi è in abominio all’Eterno, ma la preghiera degli uomini retti gli è grata.
Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -
La via dell’empio è in abominio all’Eterno, ma egli ama chi segue la giustizia.
Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -
Una dura correzione aspetta chi lascia la diritta via; chi odia la riprensione morrà.
Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -
Il soggiorno de’ morti e l’abisso stanno dinanzi all’Eterno; quanto più i cuori de’ figliuoli degli uomini!
Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -
Il beffardo non ama che altri lo riprenda; egli non va dai savi.
O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -
Il cuore allegro rende ilare il volto, ma quando il cuore è triste, lo spirito è abbattuto.
Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -
Il cuor dell’uomo intelligente cerca la scienza, ma la bocca degli stolti si pasce di follia.
Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -
Tutt’i giorni dell’afflitto sono cattivi, ma il cuor contento è un convito perenne.
Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -
Meglio poco col timor dell’Eterno, che gran tesoro con turbolenza.
Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -
Meglio un piatto d’erbe, dov’è l’amore, che un bove ingrassato, dov’è l’odio.
Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
L’uomo iracondo fa nascere contese, ma chi è lento all’ira acqueta le liti.
Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -
La via del pigro è come una siepe di spine, ma il sentiero degli uomini retti è piano.
Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -
Il figliuol savio rallegra il padre, ma l’uomo stolto disprezza sua madre.
Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -
La follia è una gioia per chi è privo di senno, ma l’uomo prudente cammina retto per la sua via.
Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -
I disegni falliscono, dove mancano i consigli; ma riescono, dove son molti i consiglieri.
Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -
Uno prova allegrezza quando risponde bene; e com’è buona una parola detta a tempo!
Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -
Per l’uomo sagace la via della vita mena in alto e gli fa evitare il soggiorno de’ morti, in basso.
Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
L’Eterno spianta la casa dei superbi, ma rende stabili i confini della vedova.
Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -
I pensieri malvagi sono in abominio all’Eterno, ma le parole benevole son pure agli occhi suoi.
Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -
Chi è avido di lucro conturba la sua casa, ma chi odia i regali vivrà.
Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -
Il cuor del giusto medita la sua risposta, ma la bocca degli empi sgorga cose malvage.
Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -
L’Eterno è lungi dagli empi, ma ascolta la preghiera dei giusti.
O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -
Uno sguardo lucente rallegra il cuore; una buona notizia impingua l’ossa.
Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -
L’orecchio attento alla riprensione che mena a vita, dimorerà fra i savi.
Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -
Chi rigetta l’istruzione disprezza l’anima sua, ma chi dà retta alla riprensione acquista senno.
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -
Il timor dell’Eterno è scuola di sapienza; e l’umiltà precede la gloria.