Proverbs 14

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

La donna savia edifica la sua casa, ma la stolta l’abbatte con le proprie mani.

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

Chi cammina nella rettitudine teme l’Eterno, ma chi è pervertito nelle sue vie lo sprezza.

În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

Nella bocca dello stolto germoglia la superbia, ma le labbra dei savi son la loro custodia.

Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

Dove mancano i buoi è vuoto il granaio, ma l’abbondanza della raccolta sta nella forza del bove.

Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Il testimonio fedele non mentisce, ma il testimonio falso spaccia menzogne.

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

Il beffardo cerca la sapienza e non la trova, ma per l’uomo intelligente la scienza è cosa facile.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

Vattene lungi dallo stolto; sulle sue labbra certo non hai trovato scienza.

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

La sapienza dell’uomo accorto sta nel discernere la propria strada, ma la follia degli stolti non è che inganno.

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

Gli insensati si burlano delle colpe commesse, ma il favore dell’Eterno sta fra gli uomini retti.

Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

Il cuore conosce la sua propria amarezza, e alla sua gioia non può prender parte un estraneo.

Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

La casa degli empi sarà distrutta, ma la tenda degli uomini retti fiorirà.

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

V’è tal via che all’uomo par diritta, ma finisce col menare alla morte.

De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

Anche ridendo, il cuore può esser triste; e l’allegrezza può finire in dolore.

Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

Lo sviato di cuore avrà la ricompensa dal suo modo di vivere, e l’uomo dabbene, quella delle opere sue.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

Lo scemo crede tutto quel che si dice, ma l’uomo prudente bada ai suoi passi.

Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

Il savio teme, ed evita il male; ma lo stolto è arrogante e presuntuoso.

Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

Chi è pronto all’ira commette follie, e l’uomo pien di malizia diventa odioso.

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Gli scemi ereditano stoltezza, ma i prudenti s’incoronano di scienza.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

I malvagi si chinano dinanzi ai buoni, e gli empi alle porte de’ giusti.

Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

Il povero è odiato anche dal suo compagno, ma gli amici del ricco son molti.

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

Chi sprezza il prossimo pecca, ma beato chi ha pietà dei miseri!

În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Quelli che meditano il male non son forse traviati? ma quelli che meditano il bene trovan grazia e fedeltà.

Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

In ogni fatica v’è profitto, ma il chiacchierare mena all’indigenza.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

La corona de’ savi è la loro ricchezza, ma la follia degli stolti non è che follia.

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

Il testimonio verace salva delle vite, ma chi spaccia bugie non fa che ingannare.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

V’è una gran sicurezza nel timor dell’Eterno; Egli sarà un rifugio per i figli di chi lo teme.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

Il timor dell’Eterno è fonte di vita e fa schivare le insidie della morte.

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

La moltitudine del popolo è la gloria del re, ma la scarsezza de’ sudditi è la rovina del principe.

Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

Chi è lento all’ira ha un gran buon senso, ma chi è pronto ad andare in collera mostra la sua follia.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

Un cuor calmo è la vita del corpo, ma l’invidia è la carie dell’ossa.

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

Chi opprime il povero oltraggia Colui che l’ha fatto, ma chi ha pietà del bisognoso, l’onora.

Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

L’empio è travolto dalla sua sventura, ma il giusto spera anche nella morte.

Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

La sapienza riposa nel cuore dell’uomo intelligente, ma in mezzo agli stolti si fa tosto conoscere.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

La giustizia innalza una nazione, ma il peccato è la vergogna dei popoli.

Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.

Il favore del re è per il servo prudente, ma la sua ira è per chi gli fa onta.