Lamentations 5

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Ricordati, Eterno, di quello che ci è avvenuto! Guarda e vedi il nostro obbrobrio!

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

La nostra eredità è passata a degli stranieri, le nostre case, a degli estranei.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Noi siam diventati orfani, senza padre, le nostre madri son come vedove.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Noi beviamo la nostr’acqua a prezzo di danaro, le nostre legna ci vengono a pagamento.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Col collo carico noi siamo inseguiti, siamo spossati, non abbiamo requie.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Abbiam teso la mano verso l’Egitto e verso l’Assiria, per saziarci di pane.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

I nostri padri hanno peccato, e non sono più; e noi portiamo la pena delle loro iniquità.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Degli schiavi dominano su noi, e non v’è chi ci liberi dalle loro mani.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Noi raccogliamo il nostro pane col rischio della nostra vita, affrontando la spada del deserto.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

La nostra pelle brucia come un forno, per l’arsura della fame.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Essi hanno disonorato le donne in Sion, le vergini nelle città di Giuda.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

I capi sono stati impiccati dalle loro mani, la persona de’ vecchi non è stata rispettata.

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

I giovani han portato le macine, i giovanetti han vacillato sotto il carico delle legna.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

I vecchi hanno abbandonato la porta, i giovani la musica dei loro strumenti.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

La gioia de’ nostri cuori è cessata, le nostre danze son mutate in lutto.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

La corona ci è caduta dal capo; guai a noi, poiché abbiamo peccato!

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Per questo langue il nostro cuore, per questo s’oscuran gli occhi nostri:

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

perché il monte di Sion è desolato, e vi passeggian le volpi.

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Ma tu, o Eterno, regni in perpetuo; il tuo trono sussiste d’età in età.

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Perché ci dimenticheresti tu in perpetuo, e ci abbandoneresti per un lungo tempo?

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Facci tornare a te, o Eterno, e noi torneremo! Ridonaci de’ giorni come quelli d’un tempo!

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult

Ché, ora, tu ci hai veramente reietti, e ti sei grandemente adirato contro di noi!