Job 6

Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Allora Giobbe rispose e disse:
,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
"Ah, se il mio travaglio si pesasse, se le mie calamità si mettessero tutte insieme sulla bilancia!
ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
Sarebbero trovati più pesanti che la sabbia del mare. Ecco perché le mie parole sono temerarie.
Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
Ché le saette dell’Onnipotente mi trafiggono, lo spirito mio ne sugge il veleno; i terrori di Dio si schierano in battaglia contro me.
Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
L’asino salvatico raglia forse quand’ha l’erba davanti? mugghia forse il bue davanti alla pastura?
Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
Si può egli mangiar ciò ch’è scipito e senza sale? c’è qualche gusto in un chiaro d’uovo?
Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
L’anima mia rifiuta di toccare una simil cosa, essa è per me come un cibo ripugnante.
O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Oh, m’avvenisse pur quello che chiedo, e mi desse Iddio quello che spero!
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
Volesse pure Iddio schiacciarmi, stender la mano e tagliare il filo de’ miei giorni!
Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
Sarebbe questo un conforto per me, esulterei nei dolori ch’egli non mi risparmia; giacché non ho rinnegato le parole del Santo.
La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
Che è mai la mia forza perch’io speri ancora? Che fine m’aspetta perch’io sia paziente?
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
La mia forza è essa forza di pietra? e la mia carne, carne di rame?
Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
Non son io ridotto senza energia, e non m’è forse tolta ogni speranza di guarire?
Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
Pietà deve l’amico a colui che soccombe, quand’anche abbandoni il timor dell’Onnipotente.
Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
Ma i fratelli miei si son mostrati infidi come un torrente, come l’acqua di torrenti che passano.
Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
Il ghiaccio li rende torbidi, e la neve vi si scioglie;
vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
ma passato il tempo delle piene, svaniscono; quando sentono il caldo, scompariscono dal loro luogo.
Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
Le carovane che si dirigon là mutano strada, s’inoltran nel deserto, e vi periscono.
Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
Le carovane di Tema li cercavan collo sguardo, i viandanti di Sceba ci contavan su,
Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
ma furon delusi nella loro fiducia; giunti sul luogo, rimasero confusi.
Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
Tali siete divenuti voi per me: vedete uno che fa orrore, e vi prende la paura.
V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
V’ho forse detto: "Datemi qualcosa" o "co’ vostri beni fate un donativo a favor mio",
scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
o "liberatemi dalla stretta del nemico, o "scampatemi di man dei prepotenti"?
Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Ammaestratemi, e mi starò in silenzio; fatemi capire in che cosa ho errato.
O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Quanto sono efficaci le parole rette! Ma la vostra riprensione che vale?
Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
Volete dunque biasimar delle parole? Ma le parole d’un disperato se le porta il vento!
Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
Voi sareste capaci di trar la sorte sull’orfano, e di contrattare il vostro amico!
Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Ma pure vi piaccia di rivolgervi a guardarmi, e vedete s’io vi menta in faccia.
Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
Mutate consiglio! Non vi sia in voi iniquità! Mutate consiglio, la mia giustizia sussiste.
Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
V’è qualche iniquità sulla mia lingua? Il mio palato non distingue più quel ch’è male?