Job 31

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Io avevo stretto un patto con gli occhi miei; come dunque avrei fissati gli sguardi sopra una vergine?

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

Che parte mi avrebbe assegnata Iddio dall’alto e quale eredità m’avrebbe data l’Onnipotente dai luoghi eccelsi?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

La sventura non è ella per il perverso e le sciagure per quelli che fanno il male?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Iddio non vede egli le mie vie? non conta tutti i miei passi?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Se ho camminato insieme alla menzogna, se il piede mio s’è affrettato dietro alla frode

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

(Iddio mi pesi con bilancia giusta e riconoscerà la mia integrità)

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

se i miei passi sono usciti dalla retta via, se il mio cuore è ito dietro ai miei occhi, se qualche sozzura mi s’è attaccata alle mani,

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

ch’io semini e un altro mangi, e quel ch’è cresciuto nei miei campi sia sradicato!

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Se il mio cuore s’è lasciato sedurre per amor d’una donna, se ho spiato la porta del mio prossimo,

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

che mia moglie giri la macina ad un altro, e che altri abusino di lei!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Poiché quella è una scelleratezza, un misfatto punito dai giudici,

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

un fuoco che consuma fino a perdizione, e che avrebbe distrutto fin dalle radici ogni mia fortuna.

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

Se ho disconosciuto il diritto del mio servo e della mia serva, quand’eran meco in lite,

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

che farei quando Iddio si levasse per giudicarmi, e che risponderei quando mi esaminasse?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Chi fece me nel seno di mia madre non fece anche lui? non ci ha formati nel seno materno uno stesso Iddio?

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

Se ho rifiutato ai poveri quel che desideravano, se ho fatto languire gli occhi della vedova,

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

se ho mangiato da solo il mio pezzo di pane senza che l’orfano ne mangiasse la sua parte,

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

io che fin da giovane l’ho allevato come un padre, io che fin dal seno di mia madre sono stato guida alla vedova,

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

se ho visto uno perire per mancanza di vesti o il povero senza una coperta,

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

se non m’hanno benedetto i suoi fianchi, ed egli non s’è riscaldato colla lana dei miei agnelli,

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

se ho levato la mano contro l’orfano perché mi sapevo sostenuto alla porta…

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

che la mia spalla si stacchi dalla sua giuntura, il mio braccio si spezzi e cada!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

E invero mi spaventava il castigo di Dio, ed ero trattenuto dalla maestà di lui.

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Se ho riposto la mia fiducia nell’oro, se all’oro fino ho detto: "Tu sei la mia speranza",

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

se mi son rallegrato che le mie ricchezze fosser grandi e la mia mano avesse molto accumulato,

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

se, contemplando il sole che raggiava e la luna che procedeva lucente nel suo corso,

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

il mio cuore, in segreto, s’è lasciato sedurre e la mia bocca ha posato un bacio sulla mano

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

(misfatto anche questo punito dai giudici ché avrei difatti rinnegato l’Iddio ch’è di sopra),

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

se mi son rallegrato della sciagura del mio nemico ed ho esultato quando gli ha incolto sventura

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

(io, che non ho permesso alle mie labbra di peccare chiedendo la sua morte con imprecazione),

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

se la gente della mia tenda non ha detto: "Chi è che non si sia saziato della carne delle sue bestie?"

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

(lo straniero non passava la notte fuori; le mie porte erano aperte al viandante),

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

se, come fan gli uomini, ho coperto i miei falli celando nel petto la mia iniquità,

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

perché avevo paura della folla e dello sprezzo delle famiglie al punto da starmene queto e non uscir di casa…

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Oh, avessi pure chi m’ascoltasse!… ecco qua la mia firma! l’Onnipotente mi risponda! Scriva l’avversario mio la sua querela,

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

ed io la porterò attaccata alla mia spalla, me la cingerò come un diadema!

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Gli renderò conto di tutt’i miei passi, a lui m’appresserò come un principe!

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Se la mia terra mi grida contro, se tutti i suoi solchi piangono,

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

se ne ho mangiato il frutto senza pagarla, se ho fatto sospirare chi la coltivava,

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

che invece di grano mi nascano spine, invece d’orzo mi crescano zizzanie!" Qui finiscono i discorsi di Giobbe.