Job 26

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Allora Giobbe rispose e disse:

,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

"Come hai bene aiutato il debole! Come hai sorretto il braccio senza forza!

Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

Come hai ben consigliato chi è privo di sapienza! E che abbondanza di sapere tu gli hai comunicato!

Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

Ma a chi ti credi di aver parlato? E di chi è lo spirito che parla per mezzo tuo?

Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

Dinanzi a Dio tremano le ombre disotto alle acque ed ai loro abitanti.

înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

Dinanzi a lui il soggiorno dei morti è nudo, l’abisso è senza velo.

El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

Egli distende il settentrione sul vuoto, sospende la terra sul nulla.

Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

Rinchiude le acque nelle sue nubi, e le nubi non scoppiano per il peso.

Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

Nasconde l’aspetto del suo trono, vi distende sopra le sue nuvole.

A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

Ha tracciato un cerchio sulla faccia dell’acque, là dove la luce confina colle tenebre.

Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

Le colonne del cielo sono scosse, e tremano alla sua minaccia.

Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

Con la sua forza egli solleva il mare, con la sua intelligenza ne abbatte l’orgoglio.

Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

Al suo soffio il cielo torna sereno, la sua mano trafigge il drago fuggente.

Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

Ecco, questi non son che gli estremi lembi dell’azione sua. Non ce ne giunge all’orecchio che un breve sussurro; Ma il tuono delle sue potenti opere chi lo può intendere?"