II Samuel 22

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

Davide rivolse all’Eterno le parole di questo cantico quando l’Eterno l’ebbe riscosso dalla mano di tutti i suoi nemici e dalla mano di Saul. Egli disse:

El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

"L’Eterno è la mia ròcca, la mia fortezza, il mio liberatore;

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

l’Iddio ch’è la mia rupe, in cui mi rifugio, il mio scudo, il mio potente salvatore, il mio alto ricetto, il mio asilo. O mio salvatore, tu mi salvi dalla violenza!

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

Io invocai l’Eterno ch’è degno d’ogni lode, e fui salvato dai miei nemici.

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

Le onde della morte m’avean circondato e i torrenti della distruzione m’aveano spaventato.

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

I legami del soggiorno de’ morti m’aveano attorniato, i lacci della morte m’aveano còlto.

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

Nella mia distretta invocai l’Eterno, e gridai al mio Dio. Egli udì la mia voce dal suo tempio, e il mio grido pervenne ai suoi orecchi.

Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

Allora la terra fu scossa e tremò i fondamenti de’ cieli furono smossi e scrollati, perch’egli era acceso d’ira.

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Un fumo saliva dalle sue nari; un fuoco consumante gli usciva dalla bocca, e ne procedevano carboni accesi.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

Egli abbassò i cieli e discese, avendo sotto i piedi una densa caligine.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

Cavalcava sopra un cherubino e volava ed appariva sulle ali del vento.

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

Avea posto intorno a sé, come un padiglione, le tenebre, le raccolte d’acque, le dense nubi de’ cieli.

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

Dallo splendore che lo precedeva, si sprigionavano carboni accesi.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

L’Eterno tuonò dai cieli e l’Altissimo diè fuori la sua voce.

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

Avventò saette, e disperse i nemici; lanciò folgori, e li mise in rotta.

Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Allora apparve il letto del mare, e i fondamenti del mondo furono scoperti allo sgridare dell’Eterno, al soffio del vento delle sue nari.

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

Egli distese dall’alto la mano mi prese, mi trasse fuori dalle grandi acque.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

Mi riscosse dal mio potente nemico, da quelli che mi odiavano; perch’eran più forti di me.

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

Essi m’eran piombati addosso nel dì della mia calamità, ma l’Eterno fu il mio sostegno.

El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

Egli mi trasse fuori al largo, mi liberò perché mi gradisce.

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

L’Eterno mi ha retribuito secondo la mia giustizia, mi ha reso secondo la purità dello mie mani,

căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

poiché ho osservato le vie dell’Eterno e non mi sono empiamente sviato dal mio Dio.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

Poiché ho tenuto tutte le sue leggi davanti a me, e non mi sono allontanato dai suoi statuti.

Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

E sono stato integro verso di lui, e mi son guardato dalla mia iniquità.

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

Ond’è che l’Eterno m’ha reso secondo la mia giustizia, secondo la mia purità nel suo cospetto.

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

Tu ti mostri pietoso verso il pio, integro verso l’uomo integro;

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

ti mostri puro col puro e ti mostri astuto col perverso;

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

tu salvi la gente afflitta, e il tuo sguardo si ferma sugli alteri, per abbassarli.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

Sì, tu sei la mia lampada, o Eterno, e l’Eterno illumina le mie tenebre.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

Con te io assalgo tutta una schiera, col mio Dio salgo sulle mura.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

La via di Dio è perfetta, la parola dell’Eterno è purgata col fuoco. Egli è lo scudo di tutti quelli che sperano in lui.

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Poiché chi è Dio fuor del l’Eterno? E chi è Ròcca fuor del nostro Dio?

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

Iddio è la mia potente fortezza, e rende la mia via perfetta.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

Egli rende i miei piedi simili a quelli delle cerve e mi rende saldo sui miei alti luoghi.

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

Egli ammaestra le mie mani alla battaglia e le mie braccia tendono un arco di rame.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

Tu m’hai anche dato lo scudo della tua salvezza, e la tua benignità m’ha fatto grande.

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

Tu hai allargato la via ai miei passi; e i miei piedi non hanno vacillato.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Io ho inseguito i miei nemici e li ho distrutti, e non son tornato addietro prima d’averli annientati.

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

Li ho annientati, schiacciati; e non son risorti; son caduti sotto i miei piedi.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

Tu m’hai cinto di forza per la guerra, tu hai fatto piegare sotto di me i miei avversari;

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

hai fatto voltar le spalle davanti a me ai miei nemici, a quelli che m’odiavano, ed io li ho distrutti.

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

Hanno guardato, ma non vi fu chi li salvasse; han gridato all’Eterno, ma egli non rispose loro;

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

io li ho tritati come polvere della terra, li ho pestati, calpestati, come il fango delle strade.

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

Tu m’hai liberato dalle dissensioni del mio popolo, m’hai conservato capo di nazioni; un popolo che non conoscevo m’è stato sottoposto.

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

I figli degli stranieri m’hanno reso omaggio, al solo udir parlare di me, m’hanno prestato ubbidienza.

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

I figli degli stranieri son venuti meno, sono usciti tremanti dai loro ripari.

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

Viva l’Eterno! Sia benedetta la mia ròcca! e sia esaltato Iddio, la ròcca della mia salvezza!

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

l’Iddio che fa la mia vendetta, e mi sottomette i popoli,

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

che mi trae dalle mani dei miei nemici. Sì, tu mi sollevi sopra i miei avversari mi riscuoti dall’uomo violento.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

Perciò, o Eterno, ti loderò fra le nazioni, e salmeggerò al tuo nome.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``

Grandi liberazioni egli accorda al suo re, ed usa benignità verso il suo unto, verso Davide e la sua progenie in perpetuo".