Psalms 88

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

Ének. A Kóráh fiainak zsoltára. Az éneklőmesternek a Mahalath- lehannóthra. Az Ezrahita Hémán tanítása.

S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

Uram, szabadításomnak Istene! Nappal kiáltok, éjjelente előtted vagyok:

căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Jusson elődbe imádságom, hajtsad füled az én kiáltozásomra!

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

Mert betelt a lelkem nyomorúságokkal, és életem a Seolig jutott.

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

Hasonlatossá lettem a sírba szállókhoz; olyan vagyok, mint az erejevesztett ember.

M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

A holtak közt van az én helyem, mint a megölteknek, a kik koporsóban feküsznek, a kikről többé nem emlékezel, mert elszakasztattak a te kezedtől.

Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

Mély sírba vetettél be engem, sötétségbe, örvények közé.

Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

A te haragod reám nehezedett, és minden haboddal nyomtál engem. Szela.

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

Elszakasztottad ismerőseimet tőlem, útálattá tettél előttök engem; berekesztettem és ki nem jöhetek.

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

Szemem megsenyvedett a nyomorúság miatt; kiáltalak téged Uram minden napon, hozzád terjengetem kezeimet.

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

Avagy a holtakkal teszel-é csodát? Felkelnek-é vajjon az árnyak, hogy dicsérjenek téged? Szela.

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Beszélik-é a koporsóban a te kegyelmedet, hűségedet a pusztulás helyén?

Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Megtudhatják-é a sötétségben a te csodáidat, és igazságodat a feledékenység földén?

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

De én hozzád rimánkodom, Uram, és jó reggel elédbe jut az én imádságom:

Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Miért vetsz el hát Uram engem, *és* rejted el orczádat én tőlem?

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Nyomorult és holteleven vagyok ifjúságomtól kezdve; viselem a te rettentéseidet, roskadozom.

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

Általmentek rajtam a te búsulásaid; a te szorongatásaid elemésztettek engem.

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

Körülvettek engem, mint a vizek egész napon; együttesen körülöveztek engem. * (Psalms 88:19) Elszakasztottál tőlem barátot és rokont; ismerőseim a - setétség. *