1. Home
  2. Pair
  3. RomCor
  4. HunKar
  5. Ps.147

Psalms 147

147:1
Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm.
Dicsérjétek az Urat! Hiszen Istenünkről énekelni jó; hiszen őt dicsérni gyönyörűséges és illendő dolog!
147:2
Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel;
Az Úr építi Jeruzsálemet, összegyűjti Izráelnek elűzötteit;
147:3
tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.
Meggyógyítja a megtört szívűeket, és bekötözi sebeiket.
147:4
El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.
Elrendeli a csillagok számát, és mindnyájokat nevéről nevezi.
147:5
Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
Nagy a mi Urunk és igen hatalmas, s bölcseségének nincsen határa.
147:6
Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.
Megtartja az Úr a nyomorultakat; a gonoszokat földig megalázza.
147:7
Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
Énekeljetek az Úrnak hálaadással, pengessetek hárfát a mi Istenünknek!
147:8
El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.
A ki beborítja az eget felhővel, esőt készít a föld számára, *és* füvet sarjaszt a hegyeken;
147:9
El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.
A ki megadja táplálékát a baromnak, a holló-fiaknak, a melyek kárognak.
147:10
Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
Nem paripák erejében telik kedve, nem is a férfi lábszáraiban gyönyörködik;
147:11
Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
Az őt félőkben gyönyörködik az Úr, a kik kegyelmében reménykednek.
147:12
Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
Dicsőitsd Jeruzsálem az Urat! Dicsérd, oh Sion, a te Istenedet!
147:13
Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;
Mert erősekké teszi kapuid zárait, *s* megáldja benned a te fiaidat.
147:14
El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu
Békességet ád határaidnak, megelégít téged a legjobb búzával.
147:15
El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
Leküldi parancsolatát a földre, nagy hirtelen lefut az ő rendelete!
147:16
El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;
Olyan havat ád, mint a gyapjú, *és* szórja a deret, mint a port.
147:17
El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
Darabokban szórja le jegét: ki állhatna meg az ő fagya előtt?
147:18
El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
Kibocsátja szavát s szétolvasztja őket; megindítja szelét s vizek folydogálnak.
147:19
El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
Közli igéit Jákóbbal, törvényeit s végzéseit Izráellel.
147:20
El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
Nem tesz így egyetlen néppel sem; végzéseit sem tudatja velök. Dicsérjétek az Urat!

© bibleglot.com