Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

A nyomorultnak imádsága, a mikor eleped és kiönti panaszát az Úr elé.

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Uram, hallgasd meg az én imádságomat, és kiáltásom jusson te hozzád!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Ne rejtsd el a te orczádat tőlem; mikor szorongatnak engem, hajtsd hozzám a te füledet; mikor kiáltok, hamar hallgass meg engem!

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Mert elenyésznek az én napjaim, mint a füst, és csontjaim, mint valami tűzhely, üszkösök.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Letaroltatott és megszáradt, mint a fű az én szívem; még kenyerem megevéséről is elfelejtkezem.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Nyögésemnek szavától csontom a húsomhoz ragadt.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Hasonló vagyok a pusztai pelikánhoz; olyanná lettem, mint a bagoly a romokon.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Virrasztok és olyan vagyok, mint a magános madár a háztetőn.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Minden napon gyaláznak engem ellenségeim, csúfolóim esküsznek én reám.

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

Bizony a port eszem kenyér gyanánt, és italomat könyekkel vegyítem,

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

A te felindulásod és búsulásod miatt; mert felemeltél engem és földhöz vertél engem.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Napjaim olyanok, mint a megnyúlt árnyék; magam pedig, mint a fű, megszáradtam.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

De te Uram örökké megmaradsz, és a te emlékezeted nemzetségről nemzetségre *áll.*

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Te kelj fel, könyörülj a Sionon! Mert ideje, hogy könyörülj rajta, mert eljött a megszabott idő.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Mert kedvelik a te szolgáid annak köveit, és a porát is kímélik.

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

És félik a népek az Úrnak nevét, és e földnek minden királya a te dicsőségedet;

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Mivelhogy az Úr megépítette a Siont, megláttatta magát az ő dicsőségében.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Oda fordult a gyámoltalanok imádsága felé, és azoknak imádságát meg nem útálta.

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Irattassék meg ez a következő nemzedéknek, és a teremtendő nép dicsérni fogja az Urat.

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

Mert alátekintett az ő szentségének magaslatáról; a mennyekből a földre nézett le az Úr.

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

Hogy meghallja a fogolynak nyögését, *és* hogy feloldozza a halálnak fiait.

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Hogy hirdessék a Sionon az Úrnak nevét, és az ő dicséretét Jeruzsálemben.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Mikor egybegyűlnek a népek mindnyájan, és az országok, hogy szolgáljanak az Úrnak.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Megsanyargatta az én erőmet ez útban, megrövidítette napjaimat.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Ezt mondám: Én Istenem! Ne vígy el engem az én napjaimnak felén; a te esztendeid nemzedékek nemzedékéig *tartanak.*

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Régente fundáltad a földet, s az egek is a te kezednek munkája.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Azok elvesznek, de te megmaradsz; mindazok elavulnak, mint a ruha; mint az öltözetet, elváltoztatod azokat, és elváltoznak.

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

De te ugyanaz vagy, és a te esztendeid el nem fogynak. * (Psalms 102:29) A te szolgáidnak fiai megmaradnak, és az ő magvok erősen megáll előtted. *