Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Én vagyok az az ember, a ki nyomorúságot látott az ő haragjának vesszeje miatt.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Engem vezérlett és járatott sötétségben és nem világosságban.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Bizony ellenem fordult, *ellenem* fordítja kezét minden nap.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Megfonnyasztotta testemet és bőrömet, összeroncsolta csontjaimat.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

*Erősséget* épített ellenem és körülvett méreggel és fáradsággal.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Sötét helyekre ültetett engem, mint az örökre meghaltakat.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Körülkerített, hogy ki ne mehessek, nehézzé tette lánczomat.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Sőt ha kiáltok és segítségül hívom is, nem hallja meg imádságomat.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Elkerítette az én útaimat terméskővel, ösvényeimet elforgatta.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Ólálkodó medve ő nékem *és* lesben álló oroszlán.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Útaimat elterelte, és darabokra vagdalt és elpusztított engem!

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Kifeszítette kézívét, és a nyíl elé czélul állított engem!

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Veséimbe bocsátotta tegzének fiait.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Egész népemnek csúfjává lettem, és gúnydalukká napestig.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Eltöltött engem keserűséggel, megrészegített engem ürömmel.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

És kova-kővel tördelte ki fogaimat; porba tiprott engem.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

És kizártad lelkem a békességből; elfeledkeztem a jóról.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

És mondám: Elveszett az én erőm és az én reménységem az Úrban.

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Emlékezzél meg az én nyomorúságomról és eltapodtatásomról, az ürömről és a méregről!

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Vissza-visszaemlékezik, és megalázódik bennem az én lelkem.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Ezt veszem szívemre, azért bízom.

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Az Úr kegyelmessége az, hogy még nincsen végünk; mivel nem fogyatkozik el az ő irgalmassága!

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Minden reggel meg-megújul; nagy a te hűséged!

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Az Úr az én örökségem, mondja az én lelkem, azért benne bízom.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Jó az Úr azoknak, a kik várják őt; a léleknek, a mely keresi őt.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Jó várni és megadással lenni az Úr szabadításáig.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Jó a férfiúnak, ha igát visel ifjúságában.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Egyedül ül és hallgat, mert felvette magára.

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Porba teszi száját, *mondván:* Talán van *még* reménység?

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Orczáját tartja az őt verőnek, megelégszik gyalázattal.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Mert nem zár ki örökre az Úr.

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Sőt, ha megszomorít, meg is vígasztal az ő kegyelmességének gazdagsága szerint.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Mert nem szíve szerint veri és szomorítja meg az embernek fiát.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Hogy lábai alá tiporja valaki a föld minden foglyát;

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

Hogy elfordíttassék az ember ítélete a Magasságosnak színe előtt;

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Hogy elnyomassék az ember az ő peres dolgában: ezt az Úr nem nézi el.

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Kicsoda az, a ki szól és meglesz, ha nem parancsolja az Úr?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

A Magasságosnak szájából nem jő ki a gonosz és a jó.

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Mit zúgolódik az élő ember? Ki-ki a maga bűneiért *bűnhődik.*

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Tudakozzuk a mi útainkat és vizsgáljuk meg, és térjünk az Úrhoz.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Emeljük fel szíveinket kezeinkkel egyetemben Istenhez az égben.

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Mi voltunk gonoszok és pártütők, azért nem bocsátottál meg.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Felöltötted a haragot és üldöztél minket, öldököltél, nem kiméltél.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Felöltötted a felhőt, hogy hozzád ne jusson az imádság.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Sepredékké és útálattá tettél minket a népek között.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Feltátotta száját ellenünk minden ellenségünk.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Rettegés és tőr van mi rajtunk, pusztulás és romlás.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Víz-patakok folynak alá az én szememből népem leányának romlása miatt.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Szemem csörgedez és nem szünik meg, nincs pihenése,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Míg ránk nem tekint és meg nem lát az Úr az égből.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Szemem bánatba ejté lelkemet városomnak minden leányáért.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Vadászva vadásztak reám, mint valami madárra, ellenségeim ok nélkül.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Veremben fojtották meg életemet, és követ hánytak rám.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Felüláradtak a vizek az én fejem felett; mondám: Kivágattam!

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Segítségül hívtam a te nevedet, oh Uram, a legalsó veremből.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Hallottad az én szómat; ne rejtsd el füledet sóhajtásom és kiáltásom elől.

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Közelegj hozzám, mikor segítségül hívlak téged; mondd: Ne félj!

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Pereld meg Uram lelkemnek perét; váltsd meg életemet.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Láttad, oh Uram, az én bántalmaztatásomat; ítéld meg ügyemet.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Láttad minden bosszúállásukat, minden ellenem való gondolatjokat.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Hallottad Uram az ő szidalmazásukat, minden ellenem való gondolatjokat;

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Az ellenem támadóknak ajkait, és ellenem való mindennapi szándékukat.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Tekintsd meg leülésöket és felkelésöket; én vagyok az ő gúnydaluk.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Fizess meg nékik, Uram, az ő kezeiknek munkája szerint.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Adj nékik szívbeli konokságot; átkodul reájok.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Üldözd haragodban, és veszesd el őket az Úr ege alól!