Job 6

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Jób pedig felele, és monda:

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Oh, ha az én bosszankodásomat mérlegre vetnék, és az én nyomorúságomat vele együtt tennék a fontba!

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Bizony súlyosabb ez a tenger fövenyénél; azért balgatagok az én szavaim.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Mert a Mindenható nyilai vannak én bennem, a melyeknek mérge emészti az én lelkemet, és az Istennek rettentései ostromolnak engem.

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Ordít-é a vadszamár a zöld füvön, avagy bőg-é az ökör az ő abrakja mellett?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Vajjon ízetlen, sótalan étket eszik-é az ember; avagy kellemes íze van-é a tojásfehérnek?

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Lelkem iszonyodik érinteni is; olyanok azok nékem, mint a megromlott kenyér!

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Oh, ha az én kérésem teljesülne, és az Isten megadná, amit reménylek;

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

És tetszenék Istennek, hogy összetörjön engem, megoldaná kezét, hogy szétvagdaljon engem!

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Még akkor lenne valami vigasztalásom; újjonganék a fájdalomban, a mely nem kimél, mert nem tagadtam meg a Szentnek beszédét.

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Micsoda az én erőm, hogy várakozzam; mi az én végem, hogy türtőztessem magam?!

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Kövek ereje-é az én erőm, avagy az én testem aczélból van-é?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Hát nincsen-é segítség számomra; avagy a szabadulás elfutott-é tőlem?!

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

A szerencsétlent barátjától részvét illeti meg, még ha elhagyja is a Mindenhatónak félelmét.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Atyámfiai hűtlenül elhagytak mint a patak, a mint túláradnak medrükön a patakok.

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

A melyek szennyesek a jégtől, a melyekben *olvadt* hó hömpölyög;

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Mikor átmelegülnek, elapadnak, a hőség miatt fenékig száradnak.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Letérnek útjokról a vándorok; felmennek a sivatagba *utánok* és elvesznek.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Nézegetnek utánok Téma vándorai; Sébának utasai bennök reménykednek.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Megszégyenlik, hogy bíztak, közel mennek és elpirulnak.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Így lettetek ti most semmivé; látjátok a nyomort és féltek.

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Hát mondtam-é: adjatok nékem *valamit,* és a ti jószágotokból ajándékozzatok meg engem?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Szabadítsatok ki engem az ellenség kezéből, és a hatalmasok kezéből vegyetek ki engem?

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Tanítsatok meg és én elnémulok, s a miben tévedek, értessétek meg velem.

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Oh, mily hathatósak az igaz beszédek! De mit ostoroz a ti ostorozásotok?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Szavak ostorozására készültök-é? Hiszen a szélnek valók a kétségbeesettnek szavai!

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Még az árvának is néki esnétek, és *sírt* ásnátok a ti barátotoknak is?!

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Most hát tessék néktek rám tekintenetek, és szemetekbe csak nem hazudom?

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Kezdjétek újra kérlek, ne legyen hamisság. Kezdjétek újra, az én igazságom még mindig áll.

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

Van-é az én nyelvemen hamisság, avagy az én ínyem nem veheti-é észre a nyomorúságot?