Job 27

Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis:
Jób pedig folytatá az ő beszédét, monda:
,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
Él az Isten, a ki az én igazamat elfordította, és a Mindenható, a ki keserűséggel illette az én lelkemet,
că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
Hogy mindaddig, a míg az én lelkem én bennem van, és az Istennek lehellete van az én orromban;
buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
Az én ajakim nem szólnak álnokságot, és az én nyelvem nem mond csalárdságot!
Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
Távol legyen tőlem, hogy igazat adjak néktek! A míg lelkemet ki nem lehelem, ártatlanságomból magamat ki nem tagadom.
Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
Igazságomhoz ragaszkodom, róla le nem mondok; napjaim miatt nem korhol az én szívem.
Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!
Ellenségem lesz olyan, mint a gonosz, és a ki ellenem támad, mint az álnok.
Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?
Mert micsoda reménysége lehet a képmutatónak, hogy telhetetlenkedett, ha az Isten mégis elragadja az ő lelkét?
Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?
Meghallja-é kiáltását az Isten, ha eljő a nyomorúság reá?
Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
Vajjon gyönyörködhetik-é a Mindenhatóban; segítségül hívhatja-é mindenkor az Istent?
Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
Megtanítlak benneteket Isten dolgaira; a mik a Mindenhatónál vannak, nem titkolom el.
Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd; pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
Ímé, ti is mindnyájan látjátok: miért van hát, hogy hiábavalósággal hivalkodtok?!
Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
Ez a gonosz embernek osztályrésze Istentől, és a kegyetlenek öröksége a Mindenhatótól, a melyet elvesznek:
Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne.
Ha megsokasulnak is az ő fiai, a kardnak *sokasulnak meg,* és az ő magzatai nem lakhatnak jól kenyérrel sem.
Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng.
Az ő maradékai dögvész miatt temettetnek el, és az ő özvegyeik meg sem siratják.
Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -
Ha mint a port, úgy halmozná is össze az ezüstöt, és úgy szerezné is össze ruháit, mint a sarat:
el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
Összeszerezheti *ugyan,* de az igaz ruházza magára, az ezüstön pedig az ártatlan osztozik.
Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer.
Házát pók módjára építette föl, és olyanná, mint a csősz-csinálta kunyhó.
Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.
Gazdagon fekszik le, mert nincsen kifosztva; felnyitja szemeit és semmije sincsen.
Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.
Meglepi őt, mint az árvíz, a félelem, éjjel ragadja el a zivatar.
Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
Felkapja őt a keleti szél és elviszi, elragadja őt helyéről.
Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
*Nyilakat* szór reá és nem kiméli; futva kell futnia keze elől.
Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.
Csapkodják felette kezeiket, és kisüvöltik őt az ő lakhelyéből.