Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Felele pedig Jób, és monda:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Jól hallgassátok meg az én beszédemet, és legyen ez a ti vigasztalástok *helyett.*

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Szenvedjetek el engem, a míg szólok, azután gúnyoljátok ki beszédemet.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Avagy én embernek panaszolkodom-é? Miért ne volna hát keserű a lelkem?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Tekintsetek reám és álmélkodjatok el, és tegyétek kezeteket szátokra.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Ha visszaemlékezem, mindjárt felháborodom, és reszketés fogja el testemet.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Mi az oka, hogy a gonoszok élnek, vénséget érnek, sőt még meg is gyarapodnak?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Az ő magvok előttök nő fel ő velök, és az ő sarjadékuk szemeik előtt.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Házok békességes a félelemtől, és az Isten vesszeje nincsen ő rajtok.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Bikája folyat és nem terméketlen, tehene megellik és el nem vetél.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Kieresztik, mint nyájat, kisdedeiket, és ugrándoznak az ő magzataik.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Dobot és hárfát ragadnak, és örvendeznek a síp zengésének.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Jóllétben töltik el napjaikat, és egy pillanat alatt szállnak alá a sírba;

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Noha azt mondják Istennek: Távozzál el tőlünk, mert a te utaidnak tudásában nem gyönyörködünk!

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Micsoda a Mindenható, hogy tiszteljük őt, és mit nyerünk vele, ha esedezünk előtte?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Mindazáltal az ő javok nincsen hatalmukban, azért a gonoszok tanácsa távol legyen tőlem!

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Hányszor aluszik el a gonoszok szövétneke, és jő rájok az ő veszedelmök! *Hányszor* osztogatja részöket haragjában.

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Olyanok lesznek, mint a pozdorja a szél előtt, és mint a polyva, a melyet forgószél ragad el.

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Isten az ő fiai számára tartja fenn annak büntetését. Megfizet néki, hogy megérzi majd.

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Maga látja meg a maga veszedelmét, és a Mindenható haragjából iszik.

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Mert mi gondja van néki házanépére halála után, ha az ő hónapjainak száma letelt?!

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Ki taníthatja Istent bölcseségre, hisz ő ítéli meg a magasságban levőket is!

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Ez meghal az ő teljes boldogságában, egészen megelégedetten és nyugodtan;

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Fejőedényei tejjel vannak tele, csontjainak velője nedvességtől árad.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Amaz elkeseredett lélekkel hal meg, mert nem élhetett a jóval.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Együtt feküsznek a porban, és féreg lepi őket.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Ímé, jól tudom a ti gondolatitokat és a hamisságokat, a melyekkel méltatlankodtok ellenem;

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Mert ezt mondjátok: Hol van ama főembernek háza, hol van a gonoszok lakozásának sátora?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Avagy nem kérdeztétek-é meg azokat, a kik *sokat* utaznak és jeleiket nem ismeritek-é?

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Bizony a veszedelemnek napján elrejtetik a gonosz, a haragnak napján kiszabadul.

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Kicsoda veti szemére az ő útját, és a mit cselekedett, kicsoda fizet meg néki azért?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Még ha a sírba vitetik is ki, a sírdomb felett is él.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Édesek lesznek néki a sírnak hantjai, és maga után vonsz minden embert, a mint számtalanok *mentek el* előtte.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Hogyan vigasztalnátok hát engem hiábavalósággal? Feleselésetek igazságtalanság marad.