Job 18

Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:
Felele pedig a sukhi Bildád, és monda:
,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.
Mikor akartok a beszédnek véget vetni? Értsétek meg *a dolgot,* azután szóljunk.
Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?
Miért állíttatunk barmoknak, és miért vagyunk tisztátalanok a ti szemeitekben?
Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?
Te éretted, a ki szaggatja lelkét haragjában, vajjon elhagyattatik-é a föld, és felszakasztatik-é a kőszikla helyéről?
5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.
Sőt inkább a gonoszok világa kialuszik, és nem fénylik az ő tüzöknek szikrája.
Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.
A világosság elsötétedik az ő sátorában, szövétneke kialszik felette.
Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.
Erős léptei aprókká lesznek, saját tanácsa rontja meg őt.
Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;
Mert lábaival hálóba bonyolódik, és ó-verem felett jár.
este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el;
A sarka tőrbe akad, és kelepcze fogja meg őt.
capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.
Hurok rejtetett el a földbe ellene, és zsineg az ő *szokott* ösvényén.
De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.
Mindenfelől félelmek rettentik őt, és üldözik őt léptennyomon.
Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.
Éhség emészti fel az ő erejét, és nyomorúság leselkedik oldala mellett.
Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.
Megemészti testének izmait, megemészti izmait a halál zsengéje.
Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.
Eltünik sátorából az ő bátorsága, és a félelmek királyához folyamodik ő.
Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.
Az lakik sátorában, a ki nem az övé, és hajlékára kénkövet szórnak.
Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.
Alant elszáradnak gyökerei, és felülről levágatik az ága.
Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.
Emlékezete elvész a földről, még az utczákon sem marad fel a neve.
Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.
A világosságról a sötétségbe taszítják, a föld kerekségéről elüldözik őt.
Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.
Sem fia, sem unokája nem lesz az ő népében, és semmi maradéka az ő tanyáján.
Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.
Az ő pusztulásától megborzadnak, a kik következnek és rettegés fogja el a most élő embereket.
Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``
Ilyenek az álnok embernek hajlékai, és ilyen annak lakóhelye, a ki nem tiszteli Istent.