Job 7

Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
הלא צבא לאנוש על ארץ וכימי שכיר ימיו׃
Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
כעבד ישאף צל וכשכיר יקוה פעלו׃
aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
כן הנחלתי לי ירחי שוא ולילות עמל מנו לי׃
Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
אם שכבתי ואמרתי מתי אקום ומדד ערב ושבעתי נדדים עדי נשף׃
Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
לבש בשרי רמה וגיש עפר עורי רגע וימאס׃
Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
ימי קלו מני ארג ויכלו באפס תקוה׃
Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
זכר כי רוח חיי לא תשוב עיני לראות טוב׃
Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
לא תשורני עין ראי עיניך בי ואינני׃
Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
כלה ענן וילך כן יורד שאול לא יעלה׃
Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
לא ישוב עוד לביתו ולא יכירנו עוד מקמו׃
De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
גם אני לא אחשך פי אדברה בצר רוחי אשיחה במר נפשי׃
Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
הים אני אם תנין כי תשים עלי משמר׃
Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`
כי אמרתי תנחמני ערשי ישא בשיחי משכבי׃
atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
וחתתני בחלמות ומחזינות תבעתני׃
Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!
ותבחר מחנק נפשי מות מעצמותי׃
Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!
מאסתי לא לעלם אחיה חדל ממני כי הבל ימי׃
Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,
מה אנוש כי תגדלנו וכי תשית אליו לבך׃
să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?
ותפקדנו לבקרים לרגעים תבחננו׃
Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
כמה לא תשעה ממני לא תרפני עד בלעי רקי׃
Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
חטאתי מה אפעל לך נצר האדם למה שמתני למפגע לך ואהיה עלי למשא׃
Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``
ומה לא תשא פשעי ותעביר את עוני כי עתה לעפר אשכב ושחרתני ואינני׃