Psalms 49

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Au chef des chantres. Des fils de Koré. Psaume. Ecoutez ceci, vous tous, peuples, Prêtez l'oreille, vous tous, habitants du monde,

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Petits et grands, Riches et pauvres!

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

Ma bouche va faire entendre des paroles sages, Et mon coeur a des pensées pleines de sens.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Je prête l'oreille aux sentences qui me sont inspirées, J'ouvre mon chant au son de la harpe.

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Pourquoi craindrais-je aux jours du malheur, Lorsque l'iniquité de mes adversaires m'enveloppe?

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Ils ont confiance en leurs biens, Et se glorifient de leur grande richesse.

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Ils ne peuvent se racheter l'un l'autre, Ni donner à Dieu le prix du rachat.

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

Le rachat de leur âme est cher, Et n'aura jamais lieu;

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Ils ne vivront pas toujours, Ils n'éviteront pas la vue de la fosse.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Car ils la verront: les sages meurent, L'insensé et le stupide périssent également, Et ils laissent à d'autres leurs biens.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Ils s'imaginent que leurs maisons seront éternelles, Que leurs demeures subsisteront d'âge en âge, Eux dont les noms sont honorés sur la terre.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Mais l'homme qui est en honneur n'a point de durée, Il est semblable aux bêtes que l'on égorge.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Telle est leur voie, leur folie, Et ceux qui les suivent se plaisent à leurs discours. -Pause.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Comme un troupeau, ils sont mis dans le séjour des morts, La mort en fait sa pâture; Et bientôt les hommes droits les foulent aux pieds, Leur beauté s'évanouit, le séjour des morts est leur demeure.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Mais Dieu sauvera mon âme du séjour des morts, Car il me prendra sous sa protection. -Pause.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Ne sois pas dans la crainte parce qu'un homme s'enrichit, Parce que les trésors de sa maison se multiplient;

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Car il n'emporte rien en mourant, Ses trésors ne descendent point après lui.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Il aura beau s'estimer heureux pendant sa vie, On aura beau te louer des jouissances que tu te donnes,

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Tu iras néanmoins au séjour de tes pères, Qui jamais ne reverront la lumière.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

L'homme qui est en honneur, et qui n'a pas d'intelligence, Est semblable aux bêtes que l'on égorge.