1. Home
  2. Pair
  3. RomCor
  4. FreSegond
  5. Ps.147

Psalms 147

147:1
Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm.
Louez l'Eternel! Car il est beau de célébrer notre Dieu, Car il est doux, il est bienséant de le louer.
147:2
Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel;
L'Eternel rebâtit Jérusalem, Il rassemble les exilés d'Israël;
147:3
tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.
Il guérit ceux qui ont le coeur brisé, Et il panse leurs blessures.
147:4
El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.
Il compte le nombre des étoiles, Il leur donne à toutes des noms.
147:5
Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
Notre Seigneur est grand, puissant par sa force, Son intelligence n'a point de limite.
147:6
Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.
L'Eternel soutient les malheureux, Il abaisse les méchants jusqu'à terre.
147:7
Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
Chantez à l'Eternel avec actions de grâces, Célébrez notre Dieu avec la harpe!
147:8
El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.
Il couvre les cieux de nuages, Il prépare la pluie pour la terre; Il fait germer l'herbe sur les montagnes.
147:9
El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.
Il donne la nourriture au bétail, Aux petits du corbeau quand ils crient,
147:10
Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
Ce n'est pas dans la vigueur du cheval qu'il se complaît, Ce n'est pas dans les jambes de l'homme qu'il met son plaisir;
147:11
Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
L'Eternel aime ceux qui le craignent, Ceux qui espèrent en sa bonté.
147:12
Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
Jérusalem, célèbre l'Eternel! Sion, loue ton Dieu!
147:13
Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;
Car il affermit les barres de tes portes, Il bénit tes fils au milieu de toi;
147:14
El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu
Il rend la paix à ton territoire, Il te rassasie du meilleur froment.
147:15
El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
Il envoie ses ordres sur la terre: Sa parole court avec vitesse
147:16
El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;
Il donne la neige comme de la laine, Il répand la gelée blanche comme de la cendre;
147:17
El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
Il lance sa glace par morceaux; Qui peut résister devant son froid?
147:18
El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
Il envoie sa parole, et il les fond; Il fait souffler son vent, et les eaux coulent.
147:19
El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
Il révèle sa parole à Jacob, Ses lois et ses ordonnances à Israël;
147:20
El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
Il n'a pas agi de même pour toutes les nations, Et elles ne connaissent point ses ordonnances. Louez l'Eternel!

© bibleglot.com