Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Mon fils, sois attentif à ma sagesse, Prête l'oreille à mon intelligence,

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Afin que tu conserves la réflexion, Et que tes lèvres gardent la connaissance.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Car les lèvres de l'étrangère distillent le miel, Et son palais est plus doux que l'huile;

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Mais à la fin elle est amère comme l'absinthe, Aiguë comme un glaive à deux tranchants.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Ses pieds descendent vers la mort, Ses pas atteignent le séjour des morts.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Afin de ne pas considérer le chemin de la vie, Elle est errante dans ses voies, elle ne sait où elle va.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Et maintenant, mes fils, écoutez-moi, Et ne vous écartez pas des paroles de ma bouche.

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Eloigne-toi du chemin qui conduit chez elle, Et ne t'approche pas de la porte de sa maison,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

De peur que tu ne livres ta vigueur à d'autres, Et tes années à un homme cruel;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

De peur que des étrangers ne se rassasient de ton bien, Et du produit de ton travail dans la maison d'autrui;

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

De peur que tu ne gémisses, près de ta fin, Quand ta chair et ton corps se consumeront,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Et que tu ne dises: Comment donc ai-je pu haïr la correction, Et comment mon coeur a-t-il dédaigné la réprimande?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Comment ai-je pu ne pas écouter la voix de mes maîtres, Ne pas prêter l'oreille à ceux qui m'instruisaient?

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Peu s'en est fallu que je n'aie éprouvé tous les malheurs Au milieu du peuple et de l'assemblée.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Bois les eaux de ta citerne, Les eaux qui sortent de ton puits.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Tes sources doivent-elles se répandre au dehors? Tes ruisseaux doivent ils couler sur les places publiques?

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Qu'ils soient pour toi seul, Et non pour des étrangers avec toi.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Que ta source soit bénie, Et fais ta joie de la femme de ta jeunesse,

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Biche des amours, gazelle pleine de grâce: Sois en tout temps enivré de ses charmes, Sans cesse épris de son amour.

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Et pourquoi, mon fils, serais-tu épris d'une étrangère, Et embrasserais-tu le sein d'une inconnue?

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Car les voies de l'homme sont devant les yeux de l'Eternel, Qui observe tous ses sentiers.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Le méchant est pris dans ses propres iniquités, Il est saisi par les liens de son péché.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Il mourra faute d'instruction, Il chancellera par l'excès de sa folie.