Job 6

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Job prit la parole et dit:

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Oh! s'il était possible de peser ma douleur, Et si toutes mes calamités étaient sur la balance,

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Elles seraient plus pesantes que le sable de la mer; Voilà pourquoi mes paroles vont jusqu'à la folie!

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Car les flèches du Tout-Puissant m'ont percé, Et mon âme en suce le venin; Les terreurs de Dieu se rangent en bataille contre moi.

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

L'âne sauvage crie-t-il auprès de l'herbe tendre? Le boeuf mugit-il auprès de son fourrage?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Peut-on manger ce qui est fade et sans sel? Y a-t-il de la saveur dans le blanc d'un oeuf?

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Ce que je voudrais ne pas toucher, C'est là ma nourriture, si dégoûtante soit-elle!

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Puisse mon voeu s'accomplir, Et Dieu veuille réaliser mon espérance!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

Qu'il plaise à Dieu de m'écraser, Qu'il étende sa main et qu'il m'achève!

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Il me restera du moins une consolation, Une joie dans les maux dont il m'accable: Jamais je n'ai transgressé les ordres du Saint.

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Pourquoi espérer quand je n'ai plus de force? Pourquoi attendre quand ma fin est certaine?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Ma force est-elle une force de pierre? Mon corps est-il d'airain?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Ne suis-je pas sans ressource, Et le salut n'est-il pas loin de moi?

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Celui qui souffre a droit à la compassion de son ami, Même quand il abandonnerait la crainte du Tout-Puissant.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Mes frères sont perfides comme un torrent, Comme le lit des torrents qui disparaissent.

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Les glaçons en troublent le cours, La neige s'y précipite;

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Viennent les chaleurs, et ils tarissent, Les feux du soleil, et leur lit demeure à sec.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Les caravanes se détournent de leur chemin, S'enfoncent dans le désert, et périssent.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Les caravanes de Théma fixent le regard, Les voyageurs de Séba sont pleins d'espoir;

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Ils sont honteux d'avoir eu confiance, Ils restent confondus quand ils arrivent.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Ainsi, vous êtes comme si vous n'existiez pas; Vous voyez mon angoisse, et vous en avez horreur!

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Vous ai-je dit: Donnez-moi quelque chose, Faites en ma faveur des présents avec vos biens,

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Délivrez-moi de la main de l'ennemi, Rachetez-moi de la main des méchants?

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Instruisez-moi, et je me tairai; Faites-moi comprendre en quoi j'ai péché.

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Que les paroles vraies sont persuasives! Mais que prouvent vos remontrances?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Voulez-vous donc blâmer ce que j'ai dit, Et ne voir que du vent dans les discours d'un désespéré?

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Vous accablez un orphelin, Vous persécutez votre ami.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Regardez-moi, je vous prie! Vous mentirais-je en face?

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Revenez, ne soyez pas injustes; Revenez, et reconnaissez mon innocence.

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

Y a-t-il de l'iniquité sur ma langue, Et ma bouche ne discerne-t-elle pas le mal?