Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

Prendras-tu le crocodile à l'hameçon? Saisiras-tu sa langue avec une corde?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Mettras-tu un jonc dans ses narines? Lui perceras-tu la mâchoire avec un crochet?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Te pressera-t-il de supplication? Te parlera-t-il d'une voix douce?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Fera-t-il une alliance avec toi, Pour devenir à toujours ton esclave?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Joueras-tu avec lui comme avec un oiseau? L'attacheras-tu pour amuser tes jeunes filles?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Les pêcheurs en trafiquent-ils? Le partagent-ils entre les marchands?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Couvriras-tu sa peau de dards, Et sa tête de harpons?

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Dresse ta main contre lui, Et tu ne t'aviseras plus de l'attaquer.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Voici, on est trompé dans son attente; A son seul aspect n'est-on pas terrassé?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Nul n'est assez hardi pour l'exciter; Qui donc me résisterait en face?

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

De qui suis-je le débiteur? Je le paierai. Sous le ciel tout m'appartient.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Je veux encore parler de ses membres, Et de sa force, et de la beauté de sa structure.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Qui soulèvera son vêtement? Qui pénétrera entre ses mâchoires?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Qui ouvrira les portes de sa gueule? Autour de ses dents habite la terreur.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Ses magnifiques et puissants boucliers Sont unis ensemble comme par un sceau;

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Ils se serrent l'un contre l'autre, Et l'air ne passerait pas entre eux;

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Ce sont des frères qui s'embrassent, Se saisissent, demeurent inséparables.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Ses éternuements font briller la lumière; Ses yeux sont comme les paupières de l'aurore.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Des flammes jaillissent de sa bouche, Des étincelles de feu s'en échappent.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Une fumée sort de ses narines, Comme d'un vase qui bout, d'une chaudière ardente.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Son souffle allume les charbons, Sa gueule lance la flamme.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

La force a son cou pour demeure, Et l'effroi bondit au-devant de lui.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Ses parties charnues tiennent ensemble, Fondues sur lui, inébranlables.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Son coeur est dur comme la pierre, Dur comme la meule inférieure.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Quand il se lève, les plus vaillants ont peur, Et l'épouvante les fait fuir.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

C'est en vain qu'on l'attaque avec l'épée; La lance, le javelot, la cuirasse, ne servent à rien.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Il regarde le fer comme de la paille, L'airain comme du bois pourri.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

La flèche ne le met pas en fuite, Les pierres de la fronde sont pour lui du chaume.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Il ne voit dans la massue qu'un brin de paille, Il rit au sifflement des dards.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Sous son ventre sont des pointes aiguës: On dirait une herse qu'il étend sur le limon.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Il fait bouillir le fond de la mer comme une chaudière, Il l'agite comme un vase rempli de parfums.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Il laisse après lui un sentier lumineux; L'abîme prend la chevelure d'un vieillard.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Sur la terre nul n'est son maître; Il a été créé pour ne rien craindre.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``

Il regarde avec dédain tout ce qui est élevé, Il est le roi des plus fiers animaux.