Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

Et maintenant!... je suis la risée de plus jeunes que moi, De ceux dont je dédaignais de mettre les pères Parmi les chiens de mon troupeau.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Mais à quoi me servirait la force de leurs mains? Ils sont incapables d'atteindre la vieillesse.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Desséchés par la misère et la faim, Ils fuient dans les lieux arides, Depuis longtemps abandonnés et déserts;

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Ils arrachent près des arbrisseaux les herbes sauvages, Et ils n'ont pour pain que la racine des genêts.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

On les chasse du milieu des hommes, On crie après eux comme après des voleurs.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Ils habitent dans d'affreuses vallées, Dans les cavernes de la terre et dans les rochers;

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Ils hurlent parmi les buissons, Ils se rassemblent sous les ronces.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Etres vils et méprisés, On les repousse du pays.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Et maintenant, je suis l'objet de leurs chansons, Je suis en butte à leurs propos.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Ils ont horreur de moi, ils se détournent, Ils me crachent au visage.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Ils n'ont plus de retenue et ils m'humilient, Ils rejettent tout frein devant moi.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Ces misérables se lèvent à ma droite et me poussent les pieds, Ils se fraient contre moi des sentiers pour ma ruine;

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Ils détruisent mon propre sentier et travaillent à ma perte, Eux à qui personne ne viendrait en aide;

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Ils arrivent comme par une large brèche, Ils se précipitent sous les craquements.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Les terreurs m'assiègent; Ma gloire est emportée comme par le vent, Mon bonheur a passé comme un nuage.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

Et maintenant, mon âme s'épanche en mon sein, Les jours de la souffrance m'ont saisi.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

La nuit me perce et m'arrache les os, La douleur qui me ronge ne se donne aucun repos,

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Par la violence du mal mon vêtement perd sa forme, Il se colle à mon corps comme ma tunique.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Dieu m'a jeté dans la boue, Et je ressemble à la poussière et à la cendre.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Je crie vers toi, et tu ne me réponds pas; Je me tiens debout, et tu me lances ton regard.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Tu deviens cruel contre moi, Tu me combats avec la force de ta main.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Tu me soulèves, tu me fais voler au-dessus du vent, Et tu m'anéantis au bruit de la tempête.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Car, je le sais, tu me mènes à la mort, Au rendez-vous de tous les vivants.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Mais celui qui va périr n'étend-il pas les mains? Celui qui est dans le malheur n'implore-t-il pas du secours?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

N'avais-je pas des larmes pour l'infortuné? Mon coeur n'avait-il pas pitié de l'indigent?

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

J'attendais le bonheur, et le malheur est arrivé; J'espérais la lumière, et les ténèbres sont venues.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Mes entrailles bouillonnent sans relâche, Les jours de la calamité m'ont surpris.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Je marche noirci, mais non par le soleil; Je me lève en pleine assemblée, et je crie.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Je suis devenu le frère des chacals, Le compagnon des autruches.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Ma peau noircit et tombe, Mes os brûlent et se dessèchent.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

Ma harpe n'est plus qu'un instrument de deuil, Et mon chalumeau ne peut rendre que des sons plaintifs.