Job 15

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

Eliphaz de Théman prit la parole et dit:

,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

Le sage répond-il par un vain savoir? Se gonfle-t-il la poitrine du vent d'orient?

Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

Est-ce par d'inutiles propos qu'il se défend? Est-ce par des discours qui ne servent à rien?

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Toi, tu détruis même la crainte de Dieu, Tu anéantis tout mouvement de piété devant Dieu.

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Ton iniquité dirige ta bouche, Et tu prends le langage des hommes rusés.

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Ce n'est pas moi, c'est ta bouche qui te condamne. Ce sont tes lèvres qui déposent contre toi.

Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

Es-tu né le premier des hommes? As-tu été enfanté avant les collines?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

As-tu reçu les confidences de Dieu? As-tu dérobé la sagesse à ton profit?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

Que sais-tu que nous ne sachions pas? Quelle connaissance as-tu que nous n'ayons pas?

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

Il y a parmi nous des cheveux blancs, des vieillards, Plus riches de jours que ton père.

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

Tiens-tu pour peu de chose les consolations de Dieu, Et les paroles qui doucement se font entendre à toi?...

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

Où ton coeur t'entraîne-t-il, Et que signifie ce roulement de tes yeux?

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

Quoi! c'est contre Dieu que tu tournes ta colère Et que ta bouche exhale de pareils discours!

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Qu'est-ce que l'homme, pour qu'il soit pur? Celui qui est né de la femme peut-il être juste?

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

Si Dieu n'a pas confiance en ses saints, Si les cieux ne sont pas purs devant lui,

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

Combien moins l'être abominable et pervers, L'homme qui boit l'iniquité comme l'eau!

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

Je vais te parler, écoute-moi! Je raconterai ce que j'ai vu,

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

Ce que les sages ont fait connaître, Ce qu'ils ont révélé, l'ayant appris de leurs pères.

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

A eux seuls appartenait le pays, Et parmi eux nul étranger n'était encore venu.

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Le méchant passe dans l'angoisse tous les jours de sa vie, Toutes les années qui sont le partage de l'impie.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

La voix de la terreur retentit à ses oreilles; Au sein de la paix, le dévastateur va fondre sur lui;

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Il n'espère pas échapper aux ténèbres, Il voit l'épée qui le menace;

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Il court çà et là pour chercher du pain, Il sait que le jour des ténèbres l'attend.

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

La détresse et l'angoisse l'épouvantent, Elles l'assaillent comme un roi prêt à combattre;

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

Car il a levé la main contre Dieu, Il a bravé le Tout-Puissant,

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Il a eu l'audace de courir à lui Sous le dos épais de ses boucliers.

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Il avait le visage couvert de graisse, Les flancs chargés d'embonpoint;

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

Et il habite des villes détruites, Des maisons abandonnées, Sur le point de tomber en ruines.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

Il ne s'enrichira plus, sa fortune ne se relèvera pas, Sa prospérité ne s'étendra plus sur la terre.

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

Il ne pourra se dérober aux ténèbres, La flamme consumera ses rejetons, Et Dieu le fera périr par le souffle de sa bouche.

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

S'il a confiance dans le mal, il se trompe, Car le mal sera sa récompense.

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Elle arrivera avant le terme de ses jours, Et son rameau ne verdira plus.

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Il sera comme une vigne dépouillée de ses fruits encore verts, Comme un olivier dont on a fait tomber les fleurs.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

La maison de l'impie deviendra stérile, Et le feu dévorera la tente de l'homme corrompu.

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

Il conçoit le mal et il enfante le mal, Il mûrit dans son sein des fruits qui le trompent.