Psalms 92

(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
Psalmi sabbatina veisattava. Hyvä on Herraa kiittää, ja veisata kiitosta sinun nimelles, sinä kaikkein Ylimmäinen.
să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
Aamulla julistaa armoas, ja ehtoolla totuuttas,
cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.
Kymmenkielisellä ja psaltarilla, soittain kanteleilla.
Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.
Sillä sinä ilahutit minua, Herra, sinun teoissas: ja minä iloiten kerskaan kättes töitä.
Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!
Herra, kuinka sinun tekos ovat niin suuret? Sinun ajatukses ovat ylen syvät.
Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.
Hullu ei usko sitä, ja tomppeli ei ymmärrä niitä.
Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
Jumalattomat viheriöitsevät niinkuin ruoho, ja pahointekiät kaikki kukoistavat, siihenasti kuin he hukkuvat ijankaikkisesti.
Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!
Mutta sinä, Herra, olet korkein, ja pysyt ijankaikkisesti.
Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.
Sillä katso, sinun vihollises, Herra, katso, sinun vihollises pitää katooman, ja kaikki pahantekiät pitää hajoitettaman.
Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.
Mutta minun sarveni tulee korotetuksi niinkuin yksisarvisen, ja minä voidellaan tuoreella öljyllä,
Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.
Ja minun silmäni näkevät viholliseni, ja minun korvani kuulevat pahoja, jotka heitänsä asettavat minua vastaan.
Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.
Vanhurskaan pitää viheriöitsemän niinkuin palmupuu, ja kasvaman niinkuin sedripuu Libanonissa.
Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
Jotka ovat istutetut Herran huoneessa, pitää viheriöitsemän meidän Jumalamme kartanoissa.
Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,
Heidän pitää vesoman vielä vanhuudessansa, hedelmälliset ja vihannat oleman,
ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.
Ja julistaman, että Herra on niin hurskas, minun turvani, ja ei ole hänessä vääryyttä.