Psalms 130

(O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!
Veisu korkeimmassa Kuorissa. Syvyydessä minä huudan sinua, Herra.
Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
Herra, kuule minun ääneni: vaarinottakaan korvas rukousteni äänestä.
Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
Jos sinä, Herra, soimaat syntiä: Herra, kuka siis pysyy?
Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
Sillä sinun tykönäs on anteeksi antamus, että sinua peljättäisiin.
Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
Minä odotan Herraa: sieluni odottaa, ja minä toivon hänen sanansa päälle.
Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
Sieluni vartioitsee Herraa huomenvartiosta toiseen huomenvartioon asti.
Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!
Israel toivokaan Herran päälle; sillä Herralla on armo, ja runsas lunastus hänellä.
El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
Ja hän lunastaa Israelin kaikista synneistänsä.