Psalms 122

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!``

Davidin veisu korkeimmassa Kuorissa. Minä iloitsen niistä, jotka minulle sanovat: että me menemme Herran huoneeseen,

Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!

Ja että meidän jalkamme pitää seisoman sinun porteissas, Jerusalem.

Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr'o bucată!

Jerusalem on rakennettu kaupungiksi, johon on tuleminen kokoon,

Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.

Että sukukunnat astuisivat sinne ylös, Herran sukukunnat, Israelille todistukseksi, kiittämään Herran nimeä.

Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.

Sillä siellä ovat istuimet rakennetut tuomittaa, Davidin huoneen istuimet.

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.

Toivottakaat Jerusalemille rauhaa: he menestyköön, jotka sinua rakastavat!

Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!

Rauha olkoon sinun muureis sisällä, ja onni sinun huoneissas!

Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sînul tău.

Minun veljieni ja ystäväini tähden minä toivotan nyt sinulle rauhaa!

Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru. fac urări pentru fericirea ta.

Herran meidän Jumalamme huoneen tähden etsin minä sinun parastas.