Job 6

Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Niin Job vastasi ja sanoi:
,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
Jos minun surkeuteni punnittaisiin, ja minun kärsimiseni yhtä haavaa laskettaisiin vaa´an päälle,
ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
Niin se olis raskaampi kuin santa meressä; sentähden ovat minun sanani nielletyt ylös.
Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
Sillä Kaikkivaltiaan nuolet ovat minussa, joiden myrkky särpää minun henkeni; ja Jumalan kauhistus tarkoittaa minua.
Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
Huutaako metsä-aasi, kuin hänellä ruohoja on? ammuuko härkä, kuin hänellä on ruokaa?
Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
Syödäänkö mautointa ilman suolaa? eli maistaako valkuainen munan ruskuaisen ympäriltä?
Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
Jota minun sieluni ennen kuoitti, se on nyt minun ruokani minun kipuni tähden.
O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Jospa minun rukoukseni tapahtuis, ja Jumala antais minulle, mitä minä toivon!
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
Että Jumala tahtois ja löis minun rikki, ja päästäis kätensä särkemään minua;
Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
Niin olis minulla vielä sitte lohdutus, ja minä vahvistuisin sairaudessani, ellei hän säästäisi minua: en ole mitään kuitenkaan kieltänyt pyhän puhetta.
La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
Mikä on minun väkeni, että minä voisin toivoa? ja mikä on minun loppuni, että minun sieluni vois kärsiväinen olla?
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
Onko minun väkeni kivinen? eli minun lihani vaskinen?
Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
Ei ole minulla missään apua; ja minun saatuni on pois ajettu minulta.
Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
Joka ei osoita lähimmäisellensä laupiutta, hän hylkää Kaikkivaltiaan pelvon.
Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
Minun veljeni ovat rikkoneet minua vastaan, niinkuin oja ja niinkuin väkevä virta ohitse menneet,
Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
Jotka ovat kauhiat jäästä, ja jotka lumi peittää.
vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
Kuin helle heitä ahdistaa, pitää heidän nääntymän, ja kuin palava on, pitää heidän katooman paikastansa.
Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
Heidän polkunsa poikkeevat pois; he raukeevat tyhjään ja hukkuvat.
Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
He katsoivat Temanin tietä, rikkaan Arabian polkuja he toivoivat.
Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
Mutta heidän pitää häpiään tuleman, ratki surutoinna ollessansa; ja heidän pitää häpeemän siihen tultuansa.
Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
Sillä ette nyt mitään ole; ja että te näette surkeuden, pelkäätte te.
V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
Olenko minä sanonut: Tuokaat minulle! eli antakaat minun edestäni lahjoja teidän tavarastanne?
scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
Ja pelastakaat minua vihollisten kädestä, ja vapahtakaat minua tyrannein käsistä?
Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Opettakaat minua, minä olen ääneti, ja jota en minä tiedä, niin neuvokaat minua.
O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Kuinka vahvat ovat oikeuden puheet? kuka teissä on se, joka sitä laittaa taitaa?
Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
Te ajattelette sanoja, ainoastaan nuhdellaksenne, ja teette sanoillanne epäileväisen mielen.
Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
Te karkaatte köyhän orvon päälle, ja kaivatte lähimmäisellenne kuoppaa.
Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Mutta että te nyt tahdotte, niin katsokaat minun päälleni, jos minä teidän edessänne valhettelen.
Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
Palatkaat nyt, olkoon pois vääryys: Tulkaat jälleen; minun vastaukseni pitää oikia oleman.
Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Onko minun kielessäni vääryyttä? eikö minun suulakeni ymmärrä vaivoja?