Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
Taidatkos vetää Leviatanin ongella, ja sitoa hänen kielensä nuoralla?
Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
Taidatkos panna ongen hänen sierameensa, ja hänen leukaluunsa pistää naskalilla lävitse?
Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
Luuletkos, että hän sinua paljon rukoilee, ja liehakoitsee sinun edessäs?
Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
Luuletkos, että hän tekee liiton sinun kanssas, saadakses häntä alinomaiseksi orjakses?
Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
Taidatkos leikitä hänen kanssansa niinkuin linnun kanssa, eli sitoa hänen sinun piikais sekaan?
Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
Luuletkos hänen kumppaneilta leikattaman, jaettaa kauppamiehille.
Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
Taidatkos täyttää koko verkkohuoneen hänen nahallansa, eli kalamiesten kokkoin hänen päällänsä.
Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
Koska sinä häneen rupeet kädelläs, niin muista, ettäs tulet sotaan, josta et sinä mitään voita.
Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
Katso, hänen toivonsa pettää hänen; sillä koska hän hänen näkee, mukeltaneeko hän pois?
Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
Ei ole niin rohkiaa, kuin tohtii hänen herättää: kuka siis seisoo minun edessäni?
Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
Kuka on minulle jotakin ennen antanut, että minä sen hänelle maksaisin? Minun ovat kaikki, mitä kaikkein taivasten alla on.
Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
Minun täytyy puhua kuinka suuri, kuinka väkevä ja kuinka kaunis hän on.
Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
Kuka riisuu hänen vaatteensa? Kuka tohtii ruveta hänen hampaisiinsa?
Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
Kuka voi avata hänen leukaluunsa, jotka ovat hirmuiset hänen hammastensa ympäri?
Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
Hänen suomuksensa ovat pulskiat, kiinnitetyt toinen toiseensa, niinkuin sinetti.
se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
Yksi on kiinni toisessa, niin ettei tuuli pääse lävitse.
Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
Ne ovat kiinni toinen toisessansa ja pysyvät yhdessä, ettei heitä taideta eroittaa.
Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
Hänen aivastamisestansa kiiltää valkeus, ja hänen silmänsä ovat niinkuin aamuruskon silmälaudat.
Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
Hänen sunstansa käyvät tulisoitot ulos, ja tuliset kipinät sinkoilevat.
Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
Hänen sieraimistansa käy ulos savu, niinkuin kiehuvasta padasta ja kattilasta.
Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
Hänen henkensä on niinkuin tulinen hiili, ja hänen suustansa käy liekki ulos.
Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
Hänen kaulansa on vahva; ja se on hänen ilonsa, kuin hän tekee jotakin vahinkoa.
Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
Hänen lihansa jäsenet ovat kiinni toinen toisessansa, ne ovat hänessä kiinni, ettei hän liikuteta.
Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
Hänen sydämensä on kova niinkuin kivi, ja niin vahva kuin alimmainen myllyn kivi.
Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
Kuin hän korottaa itsensä, niin väkevät peljästyvät; kuin hän joutuu edes, niin ei siellä armoa ole.
Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
Jos hänen tykönsä mennään miekalla eli keihäällä, aseilla eli haarniskoilla, niin ei hän itsiänsä liikuta.
Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
Ei hän rautaa tottele enempi kuin kortta, eikä vaskea enempi kuin lahopuuta.
Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
Ei häntä nuolet karkota, ja linkokivet ovat hänelle niinkuin akanat.
Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
Vasara on hänen edssänsä niinkuin korsi; hän pilkkaa liehuvia keihäitä.
Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
Ja hän taitaa maata terävällä kivellä, hän makaa terävällä niinkuin sontatunkiolla.
Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
Hän saattaa syvän meren kiehumaan niinkuin padan, ja liikuttaa yhteen niinkuin voiteen.
În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
Hänen jälkeensä polku valkenee; hän tekee syvyydet sangen harmaaksi.
Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
Ei ole maalla hänen vertaistansa; hän on tehty pelkäämättömäksi.
Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``
Hän katsoo kaikki korkiat ylön; hän on kaikkein ylpeiden kuningas.