Psalms 61

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

Aŭskultu, ho Dio, mian krion; Atentu mian preĝon.

Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n'o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

De la fino de la tero mi vokas al Vi en la malĝojo de mia koro: Sur rokon tro altan por mi suprenkonduku min.

Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.

Ĉar Vi estis mia rifuĝejo, Fortika turo kontraŭ malamiko.

Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. -

Lasu min loĝi eterne en Via tendo, Havi rifuĝon sub la kovro de Viaj flugiloj. Sela.

Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.

Ĉar Vi, ho Dio, aŭdis miajn promesojn; Vi donis al mi la heredon de tiuj, kiuj timas Vian nomon.

Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească -i-se anii pe vecie!

Aldonu tagojn al la tagoj de la reĝo, Ke liaj jaroj daŭru multajn generaciojn.

În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

Li restu eterne antaŭ Dio; Boneco kaj vero laŭ Via volo lin gardu.

Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Tiel mi prikantos Vian nomon eterne, Plenumante miajn promesojn ĉiutage.