Psalms 2

Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

Waarom woeden de heidenen, en bedenken de volken ijdelheid?

Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

De koningen der aarde stellen zich op, en de vorsten beraadslagen te zamen tegen den HEERE, en tegen Zijn Gezalfde, zeggende:

,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

Laat ons hun banden verscheuren, en hun touwen van ons werpen.

Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Die in den hemel woont, zal lachen; de HEERE zal hen bespotten.

Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

Dan zal Hij tot hen spreken in Zijn toorn, en in Zijn grimmigheid zal Hij hen verschrikken.

,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.``

Ik toch heb Mijn Koning gezalfd over Sion, den berg Mijner heiligheid.

,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Ik zal van het besluit verhalen: de HEERE heeft tot Mij gezegd: Gij zijt Mijn Zoon, heden heb Ik U gegenereerd.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

Eis van Mij, en Ik zal de heidenen geven tot Uw erfdeel, en de einden der aarde tot Uw bezitting.

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

Gij zult hen verpletteren met een ijzeren scepter; Gij zult hen in stukken slaan als een pottenbakkersvat.

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

Nu dan, gij koningen, handelt verstandiglijk; laat u tuchtigen, gij rechters der aarde!

Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

Dient den HEERE met vreze, en verheugt u met beving.

Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

Kust den Zoon, opdat Hij niet toorne, en gij op den weg vergaat, wanneer Zijn toorn maar een weinig zou ontbranden. Welgelukzalig zijn allen, die op Hem betrouwen.