Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Maar Job antwoordde en zeide:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Hoort aandachtelijk mijn rede, en laat dit zijn uw vertroostingen.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Verdraagt mij, en ik zal spreken; en nadat ik gesproken zal hebben, spot dan.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Is (mij aangaande) mijn klacht tot den mens? Doch of het zo ware, waarom zou mijn geest niet verdrietig zijn?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Ziet mij aan, en wordt verbaasd, en legt de hand op den mond.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Ja, wanneer ik daaraan gedenk, zo word ik beroerd, en mijn vlees heeft een gruwen gevat.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Waarom leven de goddelozen, worden oud, ja, worden geweldig in vermogen?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Hun zaad is bestendig met hen voor hun aangezicht, en hun spruiten zijn voor hun ogen.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Hun huizen hebben vrede zonder vreze, en de roede Gods is op hen niet.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Zijn stier bespringt, en mist niet; zijn koe kalft, en misdraagt niet.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Hun jonge kinderen zenden zij uit als een kudde, en hun kinderen huppelen.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Zij heffen op met de trommel en de harp, en zij verblijden zich op het geluid des orgels.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

In het goede verslijten zij hun dagen; en in een ogenblik dalen zij in het graf.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Nochtans zeggen zij tot God: Wijk van ons, want aan de kennis Uwer wegen hebben wij geen lust.

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Wat is de Almachtige, dat wij Hem zouden dienen? En wat baat zullen wij hebben, dat wij Hem aanlopen zouden?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Doch ziet, hun goed is niet in hun hand; de raad der goddelozen is verre van mij.

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Hoe dikwijls geschiedt het, dat de lamp der goddelozen uitgeblust wordt, en hun verderf hun overkomt; dat God hun smarten uitdeelt in Zijn toorn!

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Dat zij gelijk stro worden voor den wind, en gelijk kaf, dat de wervelwind wegsteelt;

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Dat God Zijn geweld weglegt voor Zijn kinderen, hem vergeldt, dat hij het gewaar wordt;

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Dat zijn ogen zijn ondergang zien, en hij drinkt van de grimmigheid des Almachtigen!

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Want wat lust zou hij na zich aan zijn huis hebben, als het getal zijner maanden afgesneden is?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Zal men God wetenschap leren, daar Hij de hogen richt?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Deze sterft in de kracht zijner volkomenheid, daar hij gans stil en gerust was;

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Zijn melkvaten waren vol melk, en het merg zijner benen was bevochtigd.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

De ander daarentegen sterft met een bittere ziel, en hij heeft van het goede niet gegeten.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Zij liggen te zamen neder in het stof, en het gewormte overdekt ze.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Ziet, ik weet ulieder gedachten, en de boze verdichtselen, waarmede gij tegen mij geweld doet.

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Want gij zult zeggen: Waar is het huis van den prins, en waar is de tent van de woningen der goddelozen?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Hebt gijlieden niet gevraagd de voorbijgaanden op den weg, en kent gij hun tekenen niet?

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Dat de boze onttrokken wordt ten dage des verderfs; dat zij ten dage der verbolgenheden ontvoerd worden.

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Wie zal hem in het aangezicht zijn weg vertonen? Als hij wat doet, wie zal hem vergelden?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Eindelijk wordt hij naar de graven gebracht, en is gedurig in den aardhoop.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

De kluiten des dals zijn hem zoet, en hij trekt na zich alle mensen; en dergenen, die voor hem geweest zijn, is geen getal.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Hoe vertroost gij mij dan met ijdelheid, dewijl in uw antwoorden overtreding overig is?